Asta a fost o drumeție făcută dinspre comuna Bradu, venind prin câmp pe drum.
Vineri, 20 iulie 2018, în seara zilei Sfântului Ilie, am plecat pe jos hotărât să ajung la Costești de la Bradu, în primul drum lung pe-afară din oraș după coroana drumețiilor de la Brașov la București. Îmi asumam faptul de a ajunge noaptea pe la Costești și după asta înapoi acasă, tot noaptea.
Și-am plecat cu rucsacul în spate, având și ceva provizii de care voiam să mă ating la noapte, inclusiv miez de nucă, am traversat cartierul Craiovei și după asta am cotit-o pe lângă Târgul Săptămânal, coborând și-apoi urcând, și mergând prin Bradu, inclusiv pe sub podul pe care trece drumul dintre cartierul Prundu și șoseaua spre Craiova. Eram proaspăt ras în cap și mergeam prin lungul sat Bradu la ceas de seară.
Știam bine că prin Bradu este de răbdat până să se termine satul, are și zonă de centru, iar după capătul satului, din DJ659 se desprinde DJ659A, de vreo zece kilometri, care merge spre sud - sud-vest către Costești, și-acolo voiam să ajung.
Cu pas repede, am trecut până la urmă satul și câtăva lume s-a uitat la mine. Priveam în sus spre cer, unde era și Luna în creștere. Am ieșit din Bradu peste șina de tren care duce spre Costești, iar mai în față, dreapta pe drumul 659A, care pe dreapta are niște tufe.
Am pornit pe jos pe el, pe când soarele apunea; e mult câmp pe-acolo, mai mai încolo vine și zona lui Pârvu Roșu, dincolo de care iar este o mare pauză de natură până la periferia Costeștiului. Se întuneca progresiv când mergeam cu pasul mare pe-acolo, pe la Pârvu Roșu niște case arătoase, dar puțini oameni pe-afară. Mai încolo, drumul arăta recent asfaltat și-a trecut și o mașină de treierat pe lângă mine, din sens invers. Luna era pe cer și la apus se întuneca tot mai mult, iar mai în față se vedeau niște lămpi publice și între timp am trecut și pe lângă o pădurice și-un stabiliment cu niște câini care m-au lătrat puternic. Am mers mai departe.
Mult câmp în jurul acestul segment de drum județean care leagă Bradul de Costești; am ajuns, în sfârșit, aproape de Lacul Telești pe Strada Pitești de la Costești, unde sunt case și drumul este asfaltat (pe Google Hărți, în vara anului 2012, NU era asfaltat). Pe lângă sediul Poliției Costești, am ajuns la șoseaua DN65A, dintre Pitești și Roșiori (NU Alexandria), traversând pe trecere ca să încep să merg pe sensul spre Pitești.
Puțin mai în față, șina de tren.
Prin Costești mai fusesem pe jos și în 2017, când cu Roșiorii, și prin 2013, la un interviu. Cu transportul, mai trecusem prin el de asemenea.
Și-acum, pe la jumătatea călătoriei, mergeam cu pas încă repede spre casă ieșind din Costești pe la nord, revăzând turnul acela înalt (nu are legătură cu Lactagul) de care dădusem cu ochii și-n 2017, și în general, amintindu-mi de drumul pe jos din 2017, tot la ceas de noapte. Urmează zona Teleștiului, zona Lăceni-Broșteni și Podu Broșteni pe șoseaua asta, până la șoseaua spre Craiova.
Așa că acum mergeam pe jos în sens invers față de ce făcusem în seara de 16 iunie 2017, când mergeam spre Roșiorii de Vede. Luna era în partea de apus a cerului, cobora, și-mi aminteam de 2017. La un moment dat am trecut pe lângă un măr de la stradă, cu niște fructe pe jos, dar nu am luat. Kilometrii până la șoseaua cealaltă scădeau unul câte unul.
La un moment dat, prin părțile Broștenilor, m-am așezat pe un parapet și m-am hrănit din rucsac (apă, pâine, miez de nucă), nemaiașteptând ora unu noaptea (miezul nopții fără ora de vară) ca să pun capăt postului negru din acea sărbătoare de vineri; ceva mai în față, am trecut șoseaua ca să urc în pădurea de alături pentru ușurarea organismului, erau lămpi publice pe drum, apoi am reluat drumul spre șoseaua spre Craiova.
În altă parte erau oameni care petreceau la un local sătesc. În alt loc, dar într-o curte, tot oameni veseli.
Când luna cobora la apus pe la unu noaptea, eram și eu la intersecția cu șoseaua spre Craiova, unde ajunsesem cu gândurile mele ce mă ajutau să nu mă plictisesc pe drum; am intrat la magazinul benzinăriei de acolo să-mi mai iau de hrană pentru drum (suc la doză sigur am luat), plătind cu cardul. Apoi am început urcușul pe șoseaua Craiova-Pitești (așa o luăm ca sens acuma), spre pădurea cu Popasul Cerbu și spre Albota de pe urmă. Era deja 21 iulie.
Am ajuns, cu pas repede și cu derularea gândurilor mele cu oameni imaginari, și prin Albota de noapte; la un restaurant de acolo, erau oameni.
Am ieșit din Albota, mergând spre zona cu silozul și curba morții; treptat am ajuns și acolo și-am coborât spre Bradu și spre zona cu cartierul Craiovei. Când eram în coborâre am trecut pe lângă alt băiat care cred că m-a văzut ca pe un ciudat. Cred că acum apunea Luna.
Și-am intrat la loc în Pitești. Am trecut prin cartierul Craiovei, pe unde și plecasem, și până la urmă am ajuns și acasă, parcă 2:40 noaptea era.
48 de kilometri, opt ore și jumătate. Undeva pe aici a fost drumeția asta de Sfântul Ilie, care venea după marele drum Brașov-București.
******** ******** ******** ********
Așa am mers odată pe jos special pentru orașul Costești, nefiind singura variantă posibilă.
Vineri, 20 iulie 2018, în seara zilei Sfântului Ilie, am plecat pe jos hotărât să ajung la Costești de la Bradu, în primul drum lung pe-afară din oraș după coroana drumețiilor de la Brașov la București. Îmi asumam faptul de a ajunge noaptea pe la Costești și după asta înapoi acasă, tot noaptea.
Și-am plecat cu rucsacul în spate, având și ceva provizii de care voiam să mă ating la noapte, inclusiv miez de nucă, am traversat cartierul Craiovei și după asta am cotit-o pe lângă Târgul Săptămânal, coborând și-apoi urcând, și mergând prin Bradu, inclusiv pe sub podul pe care trece drumul dintre cartierul Prundu și șoseaua spre Craiova. Eram proaspăt ras în cap și mergeam prin lungul sat Bradu la ceas de seară.
Știam bine că prin Bradu este de răbdat până să se termine satul, are și zonă de centru, iar după capătul satului, din DJ659 se desprinde DJ659A, de vreo zece kilometri, care merge spre sud - sud-vest către Costești, și-acolo voiam să ajung.
Cu pas repede, am trecut până la urmă satul și câtăva lume s-a uitat la mine. Priveam în sus spre cer, unde era și Luna în creștere. Am ieșit din Bradu peste șina de tren care duce spre Costești, iar mai în față, dreapta pe drumul 659A, care pe dreapta are niște tufe.
Am pornit pe jos pe el, pe când soarele apunea; e mult câmp pe-acolo, mai mai încolo vine și zona lui Pârvu Roșu, dincolo de care iar este o mare pauză de natură până la periferia Costeștiului. Se întuneca progresiv când mergeam cu pasul mare pe-acolo, pe la Pârvu Roșu niște case arătoase, dar puțini oameni pe-afară. Mai încolo, drumul arăta recent asfaltat și-a trecut și o mașină de treierat pe lângă mine, din sens invers. Luna era pe cer și la apus se întuneca tot mai mult, iar mai în față se vedeau niște lămpi publice și între timp am trecut și pe lângă o pădurice și-un stabiliment cu niște câini care m-au lătrat puternic. Am mers mai departe.
Mult câmp în jurul acestul segment de drum județean care leagă Bradul de Costești; am ajuns, în sfârșit, aproape de Lacul Telești pe Strada Pitești de la Costești, unde sunt case și drumul este asfaltat (pe Google Hărți, în vara anului 2012, NU era asfaltat). Pe lângă sediul Poliției Costești, am ajuns la șoseaua DN65A, dintre Pitești și Roșiori (NU Alexandria), traversând pe trecere ca să încep să merg pe sensul spre Pitești.
Puțin mai în față, șina de tren.
Prin Costești mai fusesem pe jos și în 2017, când cu Roșiorii, și prin 2013, la un interviu. Cu transportul, mai trecusem prin el de asemenea.
Și-acum, pe la jumătatea călătoriei, mergeam cu pas încă repede spre casă ieșind din Costești pe la nord, revăzând turnul acela înalt (nu are legătură cu Lactagul) de care dădusem cu ochii și-n 2017, și în general, amintindu-mi de drumul pe jos din 2017, tot la ceas de noapte. Urmează zona Teleștiului, zona Lăceni-Broșteni și Podu Broșteni pe șoseaua asta, până la șoseaua spre Craiova.
Așa că acum mergeam pe jos în sens invers față de ce făcusem în seara de 16 iunie 2017, când mergeam spre Roșiorii de Vede. Luna era în partea de apus a cerului, cobora, și-mi aminteam de 2017. La un moment dat am trecut pe lângă un măr de la stradă, cu niște fructe pe jos, dar nu am luat. Kilometrii până la șoseaua cealaltă scădeau unul câte unul.
La un moment dat, prin părțile Broștenilor, m-am așezat pe un parapet și m-am hrănit din rucsac (apă, pâine, miez de nucă), nemaiașteptând ora unu noaptea (miezul nopții fără ora de vară) ca să pun capăt postului negru din acea sărbătoare de vineri; ceva mai în față, am trecut șoseaua ca să urc în pădurea de alături pentru ușurarea organismului, erau lămpi publice pe drum, apoi am reluat drumul spre șoseaua spre Craiova.
În altă parte erau oameni care petreceau la un local sătesc. În alt loc, dar într-o curte, tot oameni veseli.
Când luna cobora la apus pe la unu noaptea, eram și eu la intersecția cu șoseaua spre Craiova, unde ajunsesem cu gândurile mele ce mă ajutau să nu mă plictisesc pe drum; am intrat la magazinul benzinăriei de acolo să-mi mai iau de hrană pentru drum (suc la doză sigur am luat), plătind cu cardul. Apoi am început urcușul pe șoseaua Craiova-Pitești (așa o luăm ca sens acuma), spre pădurea cu Popasul Cerbu și spre Albota de pe urmă. Era deja 21 iulie.
Am ajuns, cu pas repede și cu derularea gândurilor mele cu oameni imaginari, și prin Albota de noapte; la un restaurant de acolo, erau oameni.
Am ieșit din Albota, mergând spre zona cu silozul și curba morții; treptat am ajuns și acolo și-am coborât spre Bradu și spre zona cu cartierul Craiovei. Când eram în coborâre am trecut pe lângă alt băiat care cred că m-a văzut ca pe un ciudat. Cred că acum apunea Luna.
Și-am intrat la loc în Pitești. Am trecut prin cartierul Craiovei, pe unde și plecasem, și până la urmă am ajuns și acasă, parcă 2:40 noaptea era.
48 de kilometri, opt ore și jumătate. Undeva pe aici a fost drumeția asta de Sfântul Ilie, care venea după marele drum Brașov-București.
******** ******** ******** ********
Așa am mers odată pe jos special pentru orașul Costești, nefiind singura variantă posibilă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu