Să ne imaginăm că niște cercetători mai perseverenți și dăruiți de Sus cu niște puteri speciale au cercetat, au progresat și au reușit să descopere, să aranjeze și să pună la treabă niște pietre speciale care sunt capabile să detecteze vorbele rostite de oameni și să acționeze asupra lor. Mai exact, pietrele respective pot să identifice, pe o rază bine definită de kilometri împrejurul lor, și pe baza unei liste reglabile de cuvinte-cheie, cu ajutorul vibrațiilor remote, toate persoanele care rostesc cuvintele respective și, instantaneu, să înceapă să emită radiații tot de la distanță, care să varieze după intensitate și, într-un timp mai lung sau mai scurt, să ducă la transformări în ADN-ul și celulele acelor oameni, într-o durată de la câteva zeci de minute la câteva ore. Iar preschimbările acestea să fie mai intense decât ceea ce înțelegem în mod clasic prin raze X sau legenda otrăvirii lui Gheorghiu-Dej cu stronțiu! Grupul de cercetători a reușit să dezvolte un sistem foarte bine el

 La bloc trăiește-un nene, La bloc trăiește-un nene, Ura, lelița mea, la bloc trăiește-un nene. E fecior de țăran, E fecior de țăran, Ura, lelița mea, e fecior de țăran. Țăranul e pe câmp, Țăranul e pe câmp, Ura, lelița mea, țăranul e pe câmp. El are o nevastă, El are o nevastă, Ura, lelița mea, el are o nevastă. Nevasta un copil, Nevasta un copil, Ura, lelița mea, nevasta un copil. Copilul o dădacă, Copilul o dădacă, Ura, lelița mea, copilul o dădacă. Dădaca un pisoi, Dădaca un pisoi, Ura, lelița mea, dădaca un pisoi. Pisoiul prinde șoareci, Pisoiul prinde șoareci, Ura, lelița mea, pisoiul prinde șoareci. Șoarecii la brânză, Șoarecii la brânză, Ura, lelița mea, șoarecii la brânză. Brânza în butoi, Brânza în butoi, Ura, lelița mea, brânza în butoi. Butoiul la gunoi, Butoiul la gunoi, Ura, lelița mea, butoiul la gunoi. Gunoiul se arde, Gunoiul se arde, Ura, lelița mea, gunoiul se arde. Focul arde tare, Focul arde tare, Ura, lelița mea, focul arde tare. După foc rămâne cenușă, După foc r

Nu mai mâncăm lucruri, ci „consumăm”. Nu mai găsim trupuri (!), ci „localizăm corpuri”. Nu mai punem suflet în ceva, ci „investim”. Nu mai suntem inși, ci „indivizi”. Nu mai intrăm undeva, ci „pătrundem”. Nu mai alegem, ci „selectăm”. Nu mai sunt treburi următoare, ci „proxime”. Nu mai avem întâmplări în viață, ci „experiențe”. Nu mai moare omul... neah-naah, ci de fapt „decedează”. Nu mai primim încuviințare, ci „autorizație”. Nu mai suntem oameni, ci „persoane”. Nu mai clicăm mausul la calculator, ci „executăm clic”. Nu mai suntem bolnavi, ci „pacienți”. Nu mai suntem copii, ci „minori”. Nu mai suntem umblători pe drum, ci „participanți la trafic”. Nu mai luăm înapoi, ci „recuperăm”. Nu mai citim (cine o mai face), ci „lecturăm”. Nu mai suntem mici și mari, ci „minori și majori”. Nu mai vorbim noi cu noi, ci „conversăm”. Nu mai vedem, ci „observăm”. Nu mai dăm mizerii pe gât afară, ci „expectorăm”. Nu mai facem deosebiri, ci „discriminăm”. Nu mai suntem meseriași, ci „resurse”. Nu ma

Mulți oameni cred că Bucureștiul este un loc al banilor mulți și că, pentru asta, merită să mergi să stai în el. Dar mai sunt și alte prețuri de plătit (nu doar financiare), și asta dincolo de toată harababura cu mutarea acolo, care nici asta nu-i floare la ureche. * Astfel, ce poți să vezi și să trăiești la București? Centrul Vechi? E plin de pericole și de destrăbălare. Parcurile bucureștene? Au și ele pericolele și mizeriile lor. Ce să mai zicem de tot răul și golăneala care se pot întâmpla în transportul în comun, vânzolit rău și el, bașca blocajele periodice de la Metrou? Sau de gălăgeala sistematică din traficul stradal  personal. Banca Națională a României? Marii hoți ai patriei au o legătură și cu ea. Catedrala? Nu era gata în 2019, nu este foarte gata nici măcar acum, în 2024; în plus, faptul că un neortodox (papa, cu „p” mic) a intrat acolo cu pompă mare ESTE o problemă. Una din sfera mai înaltă a lucrurilor, cea spirituală. La bloc în București? E periculos să bei de la robi

  -Ai zis că stăteai sâmbătă în casă, la tine în cameră, la calculator, nimic neobișnuit până acum, și când deodată, zi. -Am auzit deodată bătăi puternice, aproape ca pumnul, în ușă. M-am dus să văd. -Ce ai văzut? -Am văzut pe vizor, erau trei oameni. Unul stătea mai în față, ceilalți unul lângă altul la spatele lui. Atunci am deschis și le-am dat bună ziua, iar fruntașul lor m-a întrebat de numele meu, i-am spus că da, eu sunt, ceilalți doi tăceau și se uitau la mine, și el a mișcat spre mine o mapă cu foi de hârtie ce-o avea în mână, spunând că au venit cu ordinul de a mă evacua din apartament, să îl aplice. -Așa? Dar de la ce autoritate erau? Nu ți s-au prezentat? -Nu au spus dacă sunt de la poliție ori judecătorie. Nu au arătat nicio legitimație. Doar conducătorul lor a spus „Am venit aici cu ordinul dumneavoastră de evacuare din locuință, pentru execuție”. Nu aveau uniforme de ceva. Erau trei, foarte lați în umeri, în special cei doi de la spate, unul dintre ei cred că

Exact în cele câteva ore de după sentința pe viață a banditului, preschimbată în expediție inopinată spațială soldată cu one-way ticket, poliția bucureșteană a arestat trei tipi care sunt acuzați că au orchestrat împreună un omor deosebit de grav comis pe o stradă în dreptul unui club, într-un oraș din țară. Ei au fost reperați și prinși pe Strada Horațiu de la București, când mergeau la ambasada Spaniei ca să-și procure pașapoarte false de la un dealer de făcături pentru vestul Europei (și care șmenar a fost „zăltat” și el printr-o operațiune separată). Crima fusese comisă cu patru zile mai înainte, iar cei trei țucălari ai societății  erau un alt wrestler cercetat disciplinar de către federația sa pentru comportamente nesportive pe stradă și doi mai slabi la trup, în schimb pasionați înfocați de mașini și motoare de viteză. Victima lor era un alt om care se găsea sub control judiciar pentru că într-o noapte, ceva vreme mai înainte de asta, tot pe la clubul ăla, se luase în corzi cu u

La verdict, pentru că oficial tribunalele europene și de aiurea NU pot emite o sentință atât de excentrică și de extravagantă precum cea cerută de vocile neoficiale pentru bandit și cei trei trepăduși ai lui, judecătoarea și colegii ei de complet îl condamnă oficial pe bandit la închisoare pe viață, și se discută adoptarea unei legi retroactive care să nu permită eliberarea condiționată pentru infractorii extremi, condamnați la pedepse peste 25 de ani de închisoare. Cei doi-frați-pătați Bodybuilderi primesc fiecare câte douăzeci de ani, iar Balonichipercea ăla, 25 de ani pentru complicitatea cu banditul și un spor de pedeapsă de alți trei ani pentru violarea de secrete științifice de serviciu, total 28. Și toată lumea are interzis dreptul la vot, pentru 30 de ani la ceilalți trei și pe viață pentru bandit, și cu toții pe viață să nu aibă funcții publice. Încarcerarea oficială se va face la Penitenciarul de Maximă Siguranță din Craiova. Dar în seara de după sentință, doar cei doi Mușchi