Asta a fost o drumeție făcută dinspre comuna Bradu, venind prin câmp pe drum. Vineri, 20 iulie 2018, în seara zilei Sfântului Ilie, am plecat pe jos hotărât să ajung la Costești de la Bradu, în primul drum lung pe-afară din oraș după coroana drumețiilor  de la Brașov la București. Îmi asumam faptul de a ajunge noaptea pe la Costești și după asta înapoi acasă, tot noaptea. Și-am plecat cu rucsacul în spate, având și ceva provizii de care voiam să mă ating la noapte, inclusiv miez de nucă, am traversat cartierul Craiovei și după asta am cotit-o pe lângă Târgul Săptămânal, coborând și-apoi urcând, și mergând prin Bradu, inclusiv pe sub podul pe care trece drumul dintre cartierul Prundu și șoseaua spre Craiova. Eram proaspăt ras în cap și mergeam prin lungul sat Bradu la ceas de seară. Știam bine că prin Bradu este de răbdat până să se termine satul, are și zonă de centru, iar după capătul satului, din DJ659 se desprinde DJ659A, de vreo zece kilometri, care merge spre sud - sud-ves

Asta s-a întâmplat după Paște în primăvara anului 2017, după fulgii aceia de zăpadă ajunși în Pitești în joia de 20 aprilie, zisă în popor și joi după Paști . Sâmbătă, 22 aprilie 2017, am luat după prânz o plasă cu niște covrigi în ea și-am plecat la drum pe jos prin cartierul Trivale, în sus spre Smeura. Eram supărat că fuseseră fulgi de zăpadă după 28 februarie, și încă atât de târziu, primăvara începuse frumos și-aș fi crezut că scăpăm complet neninși după luna februarie, plus că aveam și eu ceva tare urât prin gură și eram sub tratament la acea dată, și nu se știa dacă n-o să pierd ceva din organism mai pe urmă. Și am ieșit din oraș în Smeura. În drumeția asta, am pornit fără să fi plănuit din timp pe unde să mă duc, așa că a fost vorba și de niște hotărâri de drum luate la fața locului, ad-hoc, din mers. Am ajuns și în pădurea dintre Smeura și Moșoaia, unde la data asta ajungeam pentru prima dată după anul 2011, și mă uitam la verdele copacilor, fiind soare și cer frumos, și

În anul 2017 când aveam foame mare de kilometri făcuți pe jos, m-am gândit să fac și acest drum, măcar o dată în viață, ca prin puterea picioarelor să înfrâng distanța până în Capitala unde m-am născut și din care am fost luat de mic. Nu am plecat pe jos când eram mic de acolo, dar am vrut să ajung din Pitești, unde stau, până la București cu... organismul. Mă mai gândisem cum ar fi să fac așa ceva și-am precalculat din timp că ar fi bine să plec într-o (vineri) seara, asta pe jos pe șoseaua veche, DN7, că pietonii nu au voie pe autostradă, știind că în mod sigur drumul ar ține îndeajuns de multe ore ca dacă plec dimineața, să ajung în București obosit noaptea și să mai fie nu știu câte ore până vine mașina să mă ducă înapoi la Pitești. Așa că mai bine de cu seară, a doua zi pe lumină urmând să fiu la stație ca să merg cu microbuzul înapoi. Joi, 11 mai 2017, seara când veneam de la serviciu, mi-a venit ideea ca a doua zi seara să plec la drum pe jos spre București, fără amânare,

Din anul 1995 căpătasem un oarecare dor de Brașov, de când văzusem „124 Brașov” la intersecția șoselei spre Câmpulung, de la Piscani, cu drumul spre Domnești, și mi-am dorit în timp să ajung în el, dar prin 1998, 2002 și 2003 am ajuns ba de la Câmpulung la Bran, ba până pe la Predeal / Pârâul Rece, pe lângă Râșnov, dar NU în Brașov. În 2011 am ajuns cu microbuzul de câteva ori în Brașov, în alte drumeții, pe care poate că o să le documentez aici altă dată. În anul 2017, când am vrut să fac PE JOS niște drumuri mari, să înfrâng distanțele cu puterea organismului, până la urmă am hotărât să plec din Pitești și spre Brașov. Măcar o dată în viață. Sâmbătă în 22 iulie 2017, o dimineață însorită, înainte de sau pe la ora șase, am plecat din casă ca să merg într-adevăr pe jos până la Brașov, cu rucsacul și cu bani pentru hrană pe drum plus întoarcerea cu transportul, căci la astfel de drumuri de la Pitești la alte orașe m-a interesat dusul să fie pe jos, întorsul nu, deja fiind și pre