-Ai zis că stăteai sâmbătă în casă, la tine în cameră, la calculator, nimic neobișnuit până acum, și când deodată, zi. -Am auzit deodată bătăi puternice, aproape ca pumnul, în ușă. M-am dus să văd. -Ce ai văzut? -Am văzut pe vizor, erau trei oameni. Unul stătea mai în față, ceilalți unul lângă altul la spatele lui. Atunci am deschis și le-am dat bună ziua, iar fruntașul lor m-a întrebat de numele meu, i-am spus că da, eu sunt, ceilalți doi tăceau și se uitau la mine, și el a mișcat spre mine o mapă cu foi de hârtie ce-o avea în mână, spunând că au venit cu ordinul de a mă evacua din apartament, să îl aplice. -Așa? Dar de la ce autoritate erau? Nu ți s-au prezentat? -Nu au spus dacă sunt de la poliție ori judecătorie. Nu au arătat nicio legitimație. Doar conducătorul lor a spus „Am venit aici cu ordinul dumneavoastră de evacuare din locuință, pentru execuție”. Nu aveau uniforme de ceva. Erau trei, foarte lați în umeri, în special cei doi de la spate, unul dintre ei cred că

Exact în cele câteva ore de după sentința pe viață a banditului, preschimbată în expediție inopinată spațială soldată cu one-way ticket, poliția bucureșteană a arestat trei tipi care sunt acuzați că au orchestrat împreună un omor deosebit de grav comis pe o stradă în dreptul unui club, într-un oraș din țară. Ei au fost reperați și prinși pe Strada Horațiu de la București, când mergeau la ambasada Spaniei ca să-și procure pașapoarte false de la un dealer de făcături pentru vestul Europei (și care șmenar a fost „zăltat” și el printr-o operațiune separată). Crima fusese comisă cu patru zile mai înainte, iar cei trei țucălari ai societății  erau un alt wrestler cercetat disciplinar de către federația sa pentru comportamente nesportive pe stradă și doi mai slabi la trup, în schimb pasionați înfocați de mașini și motoare de viteză. Victima lor era un alt om care se găsea sub control judiciar pentru că într-o noapte, ceva vreme mai înainte de asta, tot pe la clubul ăla, se luase în corzi cu u

La verdict, pentru că oficial tribunalele europene și de aiurea NU pot emite o sentință atât de excentrică și de extravagantă precum cea cerută de vocile neoficiale pentru bandit și cei trei trepăduși ai lui, judecătoarea și colegii ei de complet îl condamnă oficial pe bandit la închisoare pe viață, și se discută adoptarea unei legi retroactive care să nu permită eliberarea condiționată pentru infractorii extremi, condamnați la pedepse peste 25 de ani de închisoare. Cei doi-frați-pătați Bodybuilderi primesc fiecare câte douăzeci de ani, iar Balonichipercea ăla, 25 de ani pentru complicitatea cu banditul și un spor de pedeapsă de alți trei ani pentru violarea de secrete științifice de serviciu, total 28. Și toată lumea are interzis dreptul la vot, pentru 30 de ani la ceilalți trei și pe viață pentru bandit, și cu toții pe viață să nu aibă funcții publice. Încarcerarea oficială se va face la Penitenciarul de Maximă Siguranță din Craiova. Dar în seara de după sentință, doar cei doi Mușchi

Se apropie, deci, procesul banditului, iar oamenii de la fabrica de baloane, cei de la vulcanizarea „Chitila Motors Răducu SRL” (unde fusese făcută răpirea) și mulți alții care știau despre celelalte fapte de arme și ne-arme ale acestuia sunt citați ca martori. El și ceilalți trei sunt inculpați în dosarul fostului său șef, el și alți câțiva darknetiști (cu tot cu cei care-l sprijiniseră să ia legătura cu fabrica meteo) mai sunt cercetați și în legătură cu restul de tembelisme. În paralel, societatea civilă din țară, diaspora și chiar nu numai ea cer, cu înflăcărare crescândă, deportarea în spațiul cosmic a banditului, și nevasta fostului lui șef o cere și pentru ceilalți trei, care pe lângă penali, sunt acum și șomeri, divorțați și faliți, bodybuilderul cel teleșpicherist mai este și decăzut din drepturile părintești. O echipă extinsă care este formată din cercetători ai Laboratorului de combustibili fotonici, ingineri aerospațiali aduși din străinătate și experți în aeronautică a înc

 Prin minutele 39 și patruzeci, epopeea spațială a șefului se apropie cu pași repezi de sfârșit, în ritmul de circa un kilometru pe secundă. Prin ultimele zece secunde din minutul cel al patruzecilea, imaginea ultimei camere se-apucă să flicăre și să pâlpâie. Apoi s-a stins! Ultimul index de distanță comunicat pe ecran a fost de circa 10 631 400 de picioare depărtare față de Pământ, adică vreo 3240 de kilometri cu 450 de metri, chiar când să se termine minutul 40 și să se stingă camera. Dincolo de această stingere, datorată fără îndoială urmării impregnării sistematice a aparatelor cu exagerările radiologice ale Centurii Van Allen, probabil că ultimul balon și dispozitivul cu combustie fasciculară au mai rezistat până la câteva zeci de secunde, fără ca peisajul supra-cunoscut al planetei și-al spațiului dimprejur să se  mai fi schimbat cine știe ce. Cu o foarte mare rată de probabilitate, restul rămas din cupletul de baloane nu a mai depășit 3300 de kilometri depărtare, imperfecta sa p