Treceți la conținutul principal

DIVANUL SPAȚIAL (partea 5)

Se apropie, deci, procesul banditului, iar oamenii de la fabrica de baloane, cei de la vulcanizarea „Chitila Motors Răducu SRL” (unde fusese făcută răpirea) și mulți alții care știau despre celelalte fapte de arme și ne-arme ale acestuia sunt citați ca martori. El și ceilalți trei sunt inculpați în dosarul fostului său șef, el și alți câțiva darknetiști (cu tot cu cei care-l sprijiniseră să ia legătura cu fabrica meteo) mai sunt cercetați și în legătură cu restul de tembelisme. În paralel, societatea civilă din țară, diaspora și chiar nu numai ea cer, cu înflăcărare crescândă, deportarea în spațiul cosmic a banditului, și nevasta fostului lui șef o cere și pentru ceilalți trei, care pe lângă penali, sunt acum și șomeri, divorțați și faliți, bodybuilderul cel teleșpicherist mai este și decăzut din drepturile părintești. O echipă extinsă care este formată din cercetători ai Laboratorului de combustibili fotonici, ingineri aerospațiali aduși din străinătate și experți în aeronautică a început lucrul la un proiect cu totul special și inedit, care vizează trimiterea banditului în spațiu, chiar dacă nu au aprobări guvernamentale și de la Drepturile Omului pentru ceea ce fac.


Are astăzi loc prima înfățișare în cadrul Procesului, iar banditul și meteorologul cel balonat sunt aduși în instanță legați cu lanțuri mari și cătușe imense la mâini și la picioare. Cei doi bodybuilderi au invocat... cufureala pe post de scuză medicală prin intermediul vocilor avo(că)cățești ca să NU vină astăzi la instanță. În sala de judecată, care are ușile deschise publicului pe gratis, se află mai mulți martori (inclusiv rude ale jandarmilor și nevasta șefului, parte vătămată), alte persoane din populația țării, câțiva experți și turiști străini interesați de caz și fostele neveste ale celor doi manglibuilderi, care când aud ce scuză au invocat foștii lor Bărbați-Bați adevărați, își șterg câteva lacrimi de rușine și de revoltă, privind demne și furioase spre peretele mare, apoi spre ceilalți doi. Nevasta fostului șef al banditului și-a adus și cei doi copii, primind aprobare specială ca minorii să asiste în instanță și să-l vadă la față pe ucigașul tatălui lui. Și copiii câtorva jandarmi și ai doi dintre polițiștii împușcați de el (o fată este majoră, un băiat face chiar astăzi 18 ani, restul minori) sunt acolo. A fost depistat și preotul care l-a botezat pe bandit atunci când era mic, căci se specula prin public cum că omul ar fi păgân sau musulman, ca ultima sa victimă, și se făceau remarci discriminatorii de rasism religios. Când colo, banditul este botezat și el ortodox! Iar preotul, care nu-și mai amintea nici ciulin în mânecă de acest copil, că botezase de bună seamă pe foarte mulți - dar anchetatorii găsiseră și expuseseră public certificatul de botez al banditului, cu data și numele + biserica preotului - , venise și el, surprins și curios să vadă ce iazmă a botezat.


La vederea banditului, nevasta șefului trage un urlet prelung, în limba rromani, și, auristă ferventă, ea încearcă să-și ridice fusta multicoloră și înflorată la el, urcându-se și ea cu picioarele pe scaun după modelul Șoșoacei Poliștoacei, însă judecătoarea care prezidează completul și gardianul-șef de sală o liniștesc: „Doamnă, vă înțelegem perfect supărarea...”.

-Măcar la cei doi copii ai mei te-ai gândit, mă, cosmonautu' gâlcilor mele, când mi-ai omorât bărbatu'...!? îl mai apostrofează femeia la un moment dat, pe parcursul ședinței.

-Hait pardon? deschide gura banditul ironic. Păgânul ăsta asiatic-sălbatic a mai avut încă un copil? Eu îl știam doar pe primul, care avea doi ani în 2012.

-Hiii... Cum i-ai zis tu, mă, lui bărbatu-meo!? Hauileo, mo!...

-Păgân. Asta sunt toți nebotezații ca el. Păgâni. Și nici neamul lui matale nu este unul curat.

-Ce-mi bălmăjești acolo, bă, teroristule, nazistule și rasistule? Vrei să-mi ridic eu ch***ții la tine acu'?! Și, complet scăpată de sub control, doamna Marica își ridică cu mai mult succes decât prima dată toate cele, spre rumoarea sălii, scuipă și înjură și pe limba ei, și de data aceasta ofițerul-șef de sală este nevoit să o lege pe femeie cu cătușele de scaun, în restabilirea solemnității ședinței de judecată. Judecătoarea face față cu greu situației de scandal, dar la urmă o gestionează bine, bate cu ciocănelul magistral în masă și se reia ședința.

-Nea gardianu', să ai grijă să-i pui niște cătușe din alea sexy, că tanti asta are nevoie de alt bărbat acuma! a ricanat cu rictus banditul. Toți oamenii din sală tac și nu au inimă să răspundă glumei sale de prost gust.

O vreme, ședința mai continuă cu elucidări, clarificări, prezentări, întrebări și răspunsuri. Meteorologul țipător de baloane este pleoștit cătușelor și scaunului și nu bleștește nimic, în schimb Banditul răspunde prompt și pertinent, detașat și relaxat chiar, tuturor acuzațiilor și, pe alocuri, curiozităților apărării și acuzării (el se reprezintă singur), fiind el material de curiozitate pentru ceilalți, în oareșce măsură. Copiii mortului din spațiu, după a doua scenă, când au văzut-o și pe mama lor legată de scaun, au izbucnit într-un plâns convulsiv cu hohote și au fost scoși din sală, iar mulți alții, nu numai femeile și fetele, au lacrimi în ochi și multă furie stăpânită. Banditul, printre răspunsurile la subiect și obiect legate de cazurile sale multiple, strecoară niște ironii și umilințe adânc răutăcioase la adresa „colegului” meteorolog, căruia i-a mărturisit în clar că nu a avut nicio intenție reală să îl protejeze sau să-l salveze când a aflat că-l caută poliția pe la hangar:

-Oricum erai un loser with no lower și un Boiza-Coiza șperțar cu veleități de trădător, sabotor și stofă putredă de vânzător de secrete de serviciu, mandeo. Mi-am dat seama din timp și la timp ce fel de caracter ești. Manipulabil, înspăimântabil, șantajabil... Mizerabil! A fost o plăcere și-un amuzament să te fac de baftă pe Slack după ce ți-am zăpsit credențialele, pe care mi le-ai dat cu laba și mufa ta, ca un stârv de lepră șantajabilă ce ești. Depravat și popo-popul ăla de la Moșuni de care am scris eu, dar parcă mai depravați cei ca tine, ca fostul meu șef și familia lui, ca morții mei în uniformă și ceilalți asemenea lor, și ca mulți, muuulți alții care ocupă și împut locurile prin sală pe-aici și pretutindeni.

Iar legat de oamenii pe care i-am doborât eu, dacă tot am aflat că anchetatorii au înscăfat niște înregistrări ale mele private unde-mi mărturiseam viziunea despre lume și viață, v-o mărturisesc și vouă aici în public, credința mea: oricum ne vom reîntâlni cu toții după moarte, sus în Ceruri, iar la finalul istoriei lumii în care trăim vom fi înviați și restaurați pentru veșnicie, așa că NU fiți așa de triști că v-am omorât sau rănit niște rude sau prieteni: veți muri și voi și vă veți regăsi, iar la sfârșitul lumii cu toții vom fi vii din nou! Mai aveți de așteptat aici pe pământ până când muriți, ridică banditul autoritar vocea, dar perioada așteptării se va termina; răbdare trebuie să aveți. Altfel, eu i-am omorât pe acei oameni fiindcă erau murdari și trebuiau opriți, inclusiv bandiții jurați în uniformă, că și sub uniforma și haina statului se ascund mulți „Jegi-Negi-Blegi” și multe balegi morale. Valabil și pentru dumneavoastră și colegii, doamna judecător! Voi toți am aflat că ziceți despre mine că sunt bandit, sau brand mai nou: „bandit național”. Dar mulți oameni din instituțiile de stat, cum sunt ei?

Dar după ce veți deceda vă veți reîntâlni și veți fi din nou împreună cu cei pe care i-ați pierdut, și fără faptele săvârșite aici. De aceea, eu vă invit să vă treacă supărarea și să vă înarmați cu răbdarea. Iar matale, Ți-Ganco, i se adresează el nevestei legate a șefului, pronunțând emfatic și ne-empatic numele etniei ei, ar trebui măcar să fii mândră de faptul că, fie și după moarte, bărbatul tău și tatăl odraslelor tale de prăsilă este UN EROU: el a devenit primul martir spațial al României! Da, dezonorată instanță, eu vă propun să îi acordați celei mai recente mele victime un titlu de erou post-mortem:

MOHAMMAD JAFAR AZHARI, MARTIR SPAȚIAL!


***

Terminându-și banditul pledoaria, câteva zeci de persoane din sala până atunci atât de tăcută au explodat ca niște meteoriți și au sărit efectiv din bănci, încercând să îl linșeze. Prevăzători și experimentați în lupte, aleși special ca să securizeze ședința din acea zi, gardienii numeroși și musculoși au fost pe fază și au interpelat dur atacul popular al mulțimii printr-un contraatac fioros, dar banditul s-a amuzat, în timp ce celălalt tot stătea împietrit cu ochii la pământ, ca o statuie de Amadeus. Chiar și doamna Rromă s-a zbătut și a rupt picioarele scaunului de care era încătușată, dar a căzut în dos. O parte dintre martori (unii vorbiseră, alții nu) sunt atunci evacuați, iar ședința se suspendă temporar, apoi totuși se reia. Dar dincolo de măsurile normale de ordine și detensionare ale situației, și gardienii au un dram de înțelegere pentru ceilalți oameni și revoltă pe bandit și ai lui, și chiar și judecătoarea nu se abține și îi spune banditului la reluare:

-O să deveniți poate dumneavoastră în schimb primul deținut spațial al României, așa să știți!

-Zici că nu-i mare scofală să murim, că vom învia? Dar dumneata de ce nu mori și înviezi, dacă tot e pe-așa? Ai ceva împotrivă dacă te omorâm acum și noi pe tine!? strigă unele rude ale altor victime de-ale sale din sală.


Prima ședință a procesului NU are cum să conțină și verdictul, procesul este unul mare și stufos, abia la început. Când ședința se apropie de final, banditul mai ține să zică:

-Eu sunt mândru și mulțumit de ceea ce am reușit să realizez pe acest pământ și mai ales în ultima jumătate de an calendaristic, cea pentru care mi-ați spus că sunt cercetat aici la proces, și dacă mă condamnați la exilul spațial pe care am auzit că unii l-ați propus, eu părăsesc această lume, sunt un adept al spațiului și-al universului nemărginit care mă va putea primi, dar să știți voi pe viitor că dacă mai sunteți aroganți și năzuroși și faceți fasoane în viață, de manieră să NU acceptați printre voi anumiți oameni mai... deosebiți pentru gustul vostru, așa cum nu am fost acceptat eu în trecut, când încă se putea rezolva ceva tot pe gustul vostru, după aceea să NU vă mirați de aceste reacții, pe care le-am avut eu ca răspuns la aroganța voastră și pe care, ca răspuns la voi, și alții ca mine le vor mai avea. À bon entendeur, salut!


Și cu această nouă pledoarie dureroasă și cinică, iată, ședința s-a terminat!

Progresul procesului prin următoarele ședințe a fost imbatabil și indiscutabil, s-au cerut și unele despăgubiri și daune materiale și morale ce depășeau o miime din PIB-ul estimat al României pentru anul 2024, firește că o mare parte din sumele cu cantitate nu au fost acceptate, dar proiectul special care să-l facă pe bandit „Pușcăriaș Spațial” nu a încetat nici el.

Laboratorul fotonic de combustibili și-a dat, într-un timp incredibil de istoric de scurt, o silință universal de mare și, în lunile dintre zborul cu balonul și pronunțarea sentinței banditului, a găsit și implementat o mulțime de îmbunătățiri asupra metodelor de propulsie, pe c are le și concretizează în proiectul pentru sentința banditului. Vitezele de propulsie tangibile sunt de-a dreptul revoluționare, capabile chiar să pună problema, prin jocurile de lumini obținute și efectele asupra materiei și nu numai a ei, să schimbe definițiile elementare ale fizicii cunoscute până acum. Și așa cum mortalul curent electric alternativ a fost popularizat, pe locul celui continuu, de la execuția americană pe scaunul electric pentru un bandit, așa acum noile viteze spațiale epocale se vor abate întâi asupra capului pentru alt bandit. Și cu toată vehemența răzbunătoare a opiniei publice, aflată în faza de furie a traumei, unii deja trec la faza de acceptare și resemnare în fața nevoii unei altfel de pedepse - în speță, mulți cer ca banditul să fie executat după modelul ceaușist, reintrodus excepțional special pentru el, sau, după cum a spus soția fostului lui șef în ultima înfățișare de la Tribunal înaintea verdictului:

-Să fie și el spânzurat în piața publică așa cum le fac violatorilor criminali în țara natală a lui bărbati-meu, în Iran! Iranienii îi spânzură pe ei care violează și ucid femei de stâlpii publici și de macarale laolaltă, să îi vadă tot poporul și să se învețe minte. Tot așa merită și ăsta!

-Nu! O pedeapsă exemplară pentru el ar fi acum să pățească ceva similar cu ce i-a făcut el ultimei sale victime. Avem aici o vorbă: Sfârșitul nebuniei lui la sfârșitul lui trage! Deci nici împușcat, nici spânzurat, nici electrificat, nici pus la proțap pe vreo bombă jihadistă sau executat cu injecția letală, nici nu atât m ai puțin linșat în puața publică, ci... trimis în Spațiu! Astfel va dezaloca un loc ocupat de-a dreptul degeaba aici pe pământ și va merge pe urmele ultimei sale fărădelegi, ceea ce i-a făcut soțului dumneavoastră!

Comentarii

Cele mai bine văzute

Pe jos de la Pitești la Alexandria

Luni, 18 februarie 2019, o zi cu soare de primăvară emancipată pe-afară, fiind într-o perioadă liberă mai lungă, am dat drumul unei noi drumeții, uneia pe care o doream, anume să fac o dată în viață drumul pe jos din Pitești în Alexandria. În capitala județului „Dili-Dili-Teleorman”, mai fusesem o dată cu microbuzul în sâmbăta noroasă de 26 noiembrie 2011, ca să o vizitez, apoi într-altă sâmbătă, una de vară cu căldură mare (24 iunie 2017), când, după ce m-am întors cu microbuzul de la Drăgășani, unde fusesem pe jos în noaptea „ de Sânziene ”, am plecat cu alt microbuz la Alexandria, pentru că voiam să văd din autobuz câmpia dintre Alexandria și București. Dar cele două drumuri au diferit prin ceva: în 2011, după Costești, s-a mers până pe la Vulpești, unde este intersecția dintre DN65B (spre Roșiorii de Vede) și DJ504 care merge spre Alexandria și Giurgiu. Și mai departe pe acel DJ504 până la Alexandria, pe câtă vreme în 2017 s-a trecut prin Roșiori, unde mai fusesem pe jos cu o

Altă dată am mers pe jos de la Pitești până la Drăgășani

În luna iunie 2017, dacă tot fusesem o dată în viață până la Roșiori, și asta pe jos, am vrut să leg și Drăgășaniul de povestea asta cu mersul pe jos pe distanțe mari, că nici acolo nu mai fusesem vreodată. Îmi dorisem prin decembrie 2011 să fac o călătorie până acolo ( cu microbuzul, la acea vreme, deși și atunci am făcut niște drumeții pe jos), dar o lăsasem încolo pentru nu se știe când. Iar în iunie 2017, „încălzit” zdravăn de mersurile astea pe jos, am hotărât că a venit vremea, în sfârșit, și pentru Drăgășani. Așa că în seara de 23 iunie 2017 (o vineri, imediat după Solstițiu) am pornit-o iar pe jos de acasă, pregătit cu rucsacul obișnuit în spate (cumpărat special de la Decathlonul de lângă autostradă, pe 14 februarie în 2017), cu provizii precum mai mulți litri de apă la PET, mere și ceva ciocolăți, plus vesta de biciclist pentru mersul de noapte ( că pietonii trebuie să poarte și ei îmbrăcăminte semnalizoare noaptea) , luată și asta special, tot de la Decathlon, în iarna a

Drumeție sud-vest-argeșeană de 1 mai

După două luni de amânări sistematice, fiind noi în vacanță în Săptămâna Luminată din cel de-al treilea an de după ultimul Paște sărbătorit pe 1 mai, mi-am făcut în sfârșit ceva mai mult curaj și-am hotărât să plec spre sud-vestul extrem al județului Argeș, recte-Polidecte pe DJ679, care se rupe la sud de Lunca Corbului. Prima dată voisem pe-acolo pe 28 februarie/1 martie (și-am renunțat), după aia ar fi fost de 7-8 Martie (am lăsat-o și pe-asta baltă), mai pe urmă, după ce-am terminat cu vacanța cealaltă pe care-am avut-o personal la serviciu anul ăsta, am mai „trântit” și-alte date de vineri-sâmbătă ca 29/30 martie, 5/6 aprilie, 19-20... și, în fine, mai rămăsese că de pe 30 aprilie plec în sfârșit, cu ocazia libertății prelungite din Săptămâna Luminată. De data asta, ăsta este un exemplu de drumeție trântită cu anticipare pe parcurs, și cu schimbare de plan. Planul inițial, dorit încă din februarie, fusese să ajung până în județul Olt, eventual să ating Teleormanul cu piciorul

TURNEUL AFRICĂNESC AL LUI CEAUŞESCU

Cică se face că, prin toamna anului 1982, Ceauşescu de un Nicolae şi Nicolae Ceauşescu şi-a propus, a ales şi a decis să întreprindă o vizită de pace şi prietenie prin câteva ţări emergente africane. Voia relaţii economice noi, avantajoase şi care să consolideze imaginea României de ţară socialistă puternică. Să vedem cu ce şoşele, cu ce momele şi cum s-a soldat aventura aceasta extracontinentală. 1. BENINUL Începe cu Beninul, o ţară vest-africană mare aproape cât jumătate din România cea strămoşească (ceea ce l-a şi încurajat, de altfel, pe Tovarăşul Carpatin în acest demers), şi are o întrevedere elocventă cu conducătorul Kérékou, un reputat marxist al locului. Ei se întâlnesc pe Muntele Sokbaro şi, cu sprijin logistic de la Bucureşti, discuţiile sunt transmise în direct la radio. Ţara se afla deja în epoca post-colonială, fiind independentă şi având de vreo şapte ani denumirea Benin, căci se numise Dahomey, iar mai înainte-vreme chiar „Regatul Dahomey”, şi cum acum avea un P

Am fost odată pe jos de la Pitești la Roșiorii de Vede

Era 16 iunie 2017 și voiam să fac pe jos, o dată în viață, drumul dintre Pitești și Roșiorii de Vede, plecând vineri seară și ajungând a doua zi acolo. Inițial voisem să-l încep în vinerea de dinainte (9 iunie), dar nu am avut bună stare (dispoziție) să îl încep atunci, era și înnorat și nu-mi venea bine la socoteală. Dar în noaptea următoare era lună plină pe cer, s-a mai înseninat și mi-a părut rău că nu am plecat atunci. Iar în seara de 16 iunie am ieșit într-adevăr din Pitești, pe șoseaua spre Craiova, prin zona de periferie Craiovei - Bradu (piteștenii știu ce înseamnă asta), am luat-o cu răbdare și pas mare prin Albota spre Cerbu și pe la kilometrul 107 am cotit-o într-adevăr la stânga, pe șoseaua la a cărei intrare scrie „Alexandria 102” și, respectiv, „90 Roșiori de Vede”. Deja se întuneca și până să ajung la Costești (unde se află stabilimentul Lactagului) s-a făcut întuneric de tot. Chiar dacă 16 iunie este una dintre cele mai lungi zile din an, totuși la noi orice zi a