Prin minutele 39 și patruzeci, epopeea spațială a șefului se apropie cu pași repezi de sfârșit, în ritmul de circa un kilometru pe secundă. Prin ultimele zece secunde din minutul cel al patruzecilea, imaginea ultimei camere se-apucă să flicăre și să pâlpâie. Apoi s-a stins!
Ultimul index de distanță comunicat pe ecran a fost de circa 10 631 400 de picioare depărtare față de Pământ, adică vreo 3240 de kilometri cu 450 de metri, chiar când să se termine minutul 40 și să se stingă camera. Dincolo de această stingere, datorată fără îndoială urmării impregnării sistematice a aparatelor cu exagerările radiologice ale Centurii Van Allen, probabil că ultimul balon și dispozitivul cu combustie fasciculară au mai rezistat până la câteva zeci de secunde, fără ca peisajul supra-cunoscut al planetei și-al spațiului dimprejur să se mai fi schimbat cine știe ce. Cu o foarte mare rată de probabilitate, restul rămas din cupletul de baloane nu a mai depășit 3300 de kilometri depărtare, imperfecta sa protecție contra radiațiilor și doza destul de limitată, să recunoaștem, de progres acordată de către noua metodă de propulsie fasciculologică spunându-și indubitabil cuvântul. Căci baloniștii noștri erau, cum am mai arătat, abia pe la început. Desigur că tehnica de combustibil fascicular putuse deja demonstra mostre de rezultat mai puternice, acolo la ei în laborator, și că avea un potențial fructificabil de viteză cu mult mai mare decât ce tocmai arătase sistemul de baloane construit de partenerii lor de la fabrica meteo. Viitorul are să ne dovedească aceasta. Dar deocamdată, călătoria cu baloanele tocmai ce se termina pe neve la o distanță ceva mai mică de primul procent al distanței Pământ-Lună, măsurat ca valoare absolută, căci precum spuneam adineauri, nu se îndreptase spre Lună, ci către partea cu Soarele.
Iar acum, o problemă nouă de tratat era (ne)descoperirea de către colegii balonătărăului a faptei sale. În seara aceea, banditul virează banii, care sunt într-adevăr primiți în dimineața următoare și împărțiți frățește între cei trei berbuncari de meserie a vieții, dar între timp și nevasta fostului lui șef depune plângere la Poliție pentru că i-a dispărut bărbatul, care căuta pe la Șoseaua Chitilei o vulcanizare tocmai ca să se tocmească pentru mașina lui neagră cu lucrătorii de acolo, și nu se mai întorsese. Plângerea a fost depusă și ea tot în dimineața următoare, după ce vasta-nevasta tot încercase să dea de bărbat-su prin tâmpifon și nu reușise. Camerele video de pe stradă și celulele de localizare ale telefonului șefului (pe care cei doi bodybuilderi de drezină îl azvârliseră cu oareșce întârziere, și nebăgând de seamă faptul că omul mai avea și o cartelă inteligentă de rezervă, dotată cu nano-localizori, rămasă într-un buzunar interior) își dau ajutorul și, a treia zi de dimineață, o trupă de polițiști se apropie de hangarul fabricii de baloane, spre sperierea balon-cocoșului, care se preface repede că el este de serviciu pe hangar la data și la ora aceea și, încercând rapid să dezorienteze polițiștii fără ca aceștia să treacă observați de către alți colegi de-ai lui, îi dă repede telefon Banditului să îl anunțe de cele întâmplate:
-Halo, hău!
-Ce mama șaibii ai, bă!?
-Poliția! A venit acum poliția aici.
-Aici unde?
-La hangar la mine!
-Și ce caută?
-Bă, nu știu, dar tare mi-e că are ceva cu omul ăla al tău, șeful de alaltăieri!
-Și cum or fi aflat?
-Habar n-am, poate ne-au interceptat telefoanele, sau poate altfel... Vreau să le înlătur suspiciunile, o să stau eu de vorbă cu ei să îi liniștesc. Dar mi-e să nu ne vadă colegii, trebuie să fac cumva ceva care să abată atenția tuturor din firmă în altă parte pentru niște minute!
-Mi-a venit mie o idee.
-Care?
-Dă-mi credențialele tale de acces la rețeaua voastră socială internă din firmă. Sigur aveți așa ceva. Eu o să mă dau drept tine și-o să le ofer oamenilor puțin subiect de trolling, inventez eu ceva legat de o ipotetică situație de panică în firmă, în orice caz ceva care să le abată atenția către un incident imaginar de tipul „Omul de paie”, trebuie să înțelegi ce zic, și cel puțin pentru niște minute, atenția oamenilor va fi distrasă și tu vei avea timp să-i învăluiești pe polițiști ca să le canalizezi suspiciunile către altă parte, care or fi alea. Deci fac eu o diversiune în numele tău pe canalul vostru intern de comunicare, de pildă un incident pe la magazia de scule de acolo, și tu în minutele alea vezi ce vor polițiștii și fă-i să plece. Poate nici nu îl caută pe ăla, de unde știi tu? Deci dă-mi acum datele tate de acces.
Balonatul „de serviciu” se cam codește, dar banditul l-a amenințat din nou că-i trimite șefului meteo filmarea și înregistrările tuturor convorbirilor lor din ultimele patruzeci și opt de ore, așa că în următorul minut primește userul și parola pentru Slack, Teams și restul de căi de comunicație internă ale firmei meteo. Ochind rapid regulile de comunicare pentru angajați, văzând că una dintre regulile de căpetenie este „No religion, no politics” și trebuind să ia rapid o decizie de distragere, el intră pe subthread-ul de comunicări generale ale meteorologilor, unde regulile sunt stricte și serioase, și postează o memă vulgară de troll public:
-Cum face pendula de la ceasul lui Padre Pornohaci?
-Cruci-Craci, Cruci-Craci, Cruci-Craci, Cruci-Craci...
Mesajul a atras rapid atenția adminilor, iar între timp polițiștii îi pun întrebări prea incomode balonblegului de serviciu și-l bagă profesional în corzi. Câțiva superiori direcți se alarmează și-l caută prin firmă, văzându-l cu poliția, și din aproape în aproape... fapt este că înainte de ora obișnuită a știrilor de seară de pe marile posturi TV naționale, în acea zi, se întrerup emisiunile și apar știri Breaking News cu litere de-o șchioapă:
MORTUL DIN SPAȚIU
CRIMĂ ÎN SPAȚIUL COSMIC
VOIAJ MORTAL CĂTRE STELE!
CU BALONUL SPRE MOARTEA DIN CER
CRIMELE SE MUTĂ ACUM ÎN SPAȚIU!
și, pentru că cine știe cunoaște (iarăși kakofonie), un titlu zicea așa:
BANDITUL TERORIST NR.1 TE UCIDE ȘI-N SPAȚIU!
sau
INFRACTOR PRIN TOT UNIVERSUL
sau chiar
NENOROCIT PE PĂMÂNT, NENOROCIT ȘI ÎN CER: BANDITUL NAȚIONAL LOVEȘTE IAR!
Cele 40 de minute păcătoase din video și toate convorbirile acelea telefonice + Slack-ul ajung virale pe toate rețelele sociale principale și chiar și mai puțin principale, la posturile radio și TV și fac până a doua zi de dimineață și turul planetei (cu larga complicitate a banditului prădător și trădător!), fiind disecate virulent pe toate părțile de diverși specialiști, ginitori și băgători de seamă și chibiți de pe toate drumurile, de la toate colțurile și de pe după toate gardurile. Medicii, Poliția, Jandarmeria, Armata, trupele NATO, feluriți specialiști și referenți științifici de la societăți de tot soiul și universități din țară și din restul lumii despică subiectul în patru, paișpe și șase sute șaișpe (sau 666) și, normal, se pune și problema potențialelor operațiuni de căutare și recuperare a cadavrului, pe măsură ce lumea uimită și incredulă se convinge treptat, cu amploarea mediatică și certificarea autenticității video-ului și-a convorbirilor celor cu cântec, că vorbim despre o situație reală și nu despre o gafă monumentală de tipul radio-ificării cărții „Războiul Lumilor” de la americani, din anul 1938. Analiștii militari și experții traficului aerian cu greu își găsesc și ei cuvintele, serviciile secrete și efectivele criminalistice ale poliției se plesnesc literalmente și la figurat cu palmele peste cap, căci și din cauza incapacității lor banditul a putut face ceea ce a făcut, mai ales că putea fi atât de lesne interceptat dinainte, pe când, deținut deja după celelalte bongoase, vorbea cu „Balona non grata” la telefon și plănuiau.
Niciodată, dar niciodată în istoricul lumii nu s-a mai întâmplat așa ceva, ca o faptă penală să se săvârșească la (sau mai curând și cu) o altitudine atât de mare implicată, ieșind, în fond și la urma urmei, din spațiul aerian și din granițele științific recunoscute ale oricărui stat planetar pământesc, căci de la 1000-3000 de kilometri încolo cu greu, cu foarte greu se mai poate vorbi despre resturile de atmosferă superioară a Pământului, și cu atât mai puțin despre jurisdicția vreunei țări asupra segmentelor de spațiu cosmic, ce să mai discutăm despre modalitățile de salvare și/sau recuperare ale unei persoane implicate acolo. Unii fruntași ai armatei americane și câțiva oameni de știință francezi, vajnici urmași ideologici ai lui Jules Verne, propun drone care să se înalțe și să sondeze acea zonă din exosfera terestră care corespunde cu ultima localizare a sistemului celui spărgând și muribund de baloane, dar își dau repede seama că la stadiul actual sunt copleșiți și depășiți tehnologic. Scurgerea de secrete științifico-profesionale de la fabrica meteorologică devine și ea de notorietate, iar opinia publică și, în special, cea avizată științific, iau act de acele noi tehnologii secrete (acum nu mai sunt secrete) de propulsie și combustie experimentală revoluționară, reliefându-se și realitatea subterană științific a lipsei acute de autorizații legale și de transparență pentru cercetările acestea științifice așa-zis „originale”. Se repune pe tapet problema dubioșeniei tradiționale a „Zonei 51” din America, iar ambasadorul român în SUA cere o desecretizare publică a aspectelor legate de acea zonă, bănuindu-se că acești oameni care au pus la punct excursia penală spațială au colaborat cu vânătorii de extratereștri de la Zonă și că cine știe (ups, iar m-am cacofonit) câte alte găunoșenii din astea s-au mai comis, iar asta de acum este doar vârful aisbergului, care a avut bafta mediatică să iasă la iveală și să se „ducă tare” în casele oamenilor.
Soției șefului, o femeie minoritară cu doi copii, nu îi vine să creadă, ea apare la TV și încă crede că trăiește o mare regie cu camera ascunsă, fiind în bineînțeleasa fază inițială de negare a traumei. Urmează și pentru ea faza de furie, pe care de altfel o experimentează deja la greu mai multă lume care cunoaște subiectul și obiectul, respectiv pe personajul banditesc care a continuat să facă măgării din celulă. Nevestele celor doi body-ștrengari intentează aproape instantaneu și simultan acțiune de divorț după ce află la ce au fost complici bărbații lor, cariera de balonar a balonăvlegului se duce și ea pe p...anta descendentă a vieții și el ajunge vecin de celulă (nu și coleg) cu.. banditul, nu mai are rost să spunem despre permanența desfacerii contractului său de muncă și despre măsurile sporite de pază pentru amândoi. Rudele oamenilor de ordine împușcați și înjunghiat de bandit sunt foarte, foarte revoltate și furioase, persoanele înșelate de el cu metoda Accidentul sunt și ele șocate, oamenii de la complexul rezidențial se închină, deși nu pot spune că sunt foarte credincioși nici ei, nici soțiile lor, femeile de pe stradă care au avut postări cu banditul pe grupurile de Facebook spun și ele „Tulai”, iar mulți puștani afectați de inconștiența hormonilor vârstei sunt în schimb fascinați, pe alocuri chiar pietrificați de extaz! Are loc o proliferare a jocurilor „de-a spațiul”, de-a baloanele lansate cu diverse poveri în aer - de pildă, un grup de baloane mari-mari cu o pisică legată de ele, sau cu șoareci ori pui de șobolan, și lansate de pe maidan; ele se ridică vreo 50-60 de metri în altitudine, o parte se sparg, într-altă parte a lor alți șoltici de copii trag cu praștia... și mâța reușește să-și roadă legătura și să sară de la o înălțime de vreo patruzeci de metri, dar articulațiile ei elastice o salvează de la moarte când cade în picioare pe peluza din spatele maidanului, iar copiii care filmează și râd au parte apoi acasă de câte o bătăiță bună. Câțiva adolescenți se furișează chiar pe la hangarul cel „băștinos”, cu baloane meteo, dar sunt prinși și puși la punct ca să devină niște adulți firoscoși și cu un viitor de aur și argint. Unii tineri sportivi mai teribiliști, cu parapantele, fac astfel de glume cu amici de-ai lor neinstruiți, pe care îi fac să zboare pe neașteptate cu parapanta, și au loc și vreo trei-patru accidentări din aceasta, din fericire cu nimeni mort.
Oamenii de știință cad de acord asupra unui punct: chiar dacă la 3200-3300 de kilometri gravitația Planetei este încă operațională, este mai mică decât aici jos și un corp omenesc aflat de-acolo în cădere și mișcare liberă are mult mai multe șanse să se înscrie pe orbită, ca un micro-satelit, sau ca „space debris”, cum zic anglofonii la gunoiul spațial, decât să mai cadă pe Pământ. Și că este mare lucru și faptul că sistemul baloanelor, chiar așa paradit de către razele Van Allen, a putut urca până într-acolo și nu a ars în straturile mai de jos terestre. Pe video se văd, până la ultimele minute, și secvențe cu corpul inert și bălăngănind al fostului șef de prăsilă, și lumea iar se miră cum de nu a ars și nu s-a dezintegrat. mai ales la ultima parte a vitezelor, când s-au atins cam 20000 de kilometri pe oră. „A avut șansa mare de a accelera așa când deja era în partea superioară sau chiar deasupra termosferei, prin zona de altitudine a ISS-ului și peste aceasta”, spun cercetătorii. Alții agreează faptul că o viteză de deplasare încă și mai mare ar fi dus sută la sută sistemul în vidul cosmic propriu-zis, și se face referire la misiunea selenară Apollo 10 din anul 1969, când astronauții au călătorit cu peste unsprezece kilometri pe secundă, pe la dublul apogeului de acum, și fiind și echipați, au supraviețuit cu bine dusului și întorsului prin aria Van Allen și au avut cea mai mare viteză umană în Cosmos. Preoții ortodocși, catolici și nu numai ies și ei la rampă și apreciază faptul că pe Pământ, și în spațiul cosmic, tot același Dumnezeu ne poartă de grijă și ne judecă, și cercetarea Universului creat de El este binevenită atunci când se face cu minte bună (ce truism), iar Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel ne atrage atenția că:
-Aici ne poate aduce știința cea fără de Dumnezeu!
Parlamentarii accelerează și ajustează noile legi, deconcertați și consternați de operativitatea banditului și-a acoliților săi pioni pe tabla câinilor de circ ai vieții, se propun măsuri pe măsură pentru toți cei patru, au loc și scene de mahalageală poporănească prin guvern și parlament (nu că ar fi fost prima dată, să fim serioși), ba chiar Șoșoaca Coștoboaca-Ștoaca are într-o primă zi o criză de istericale în Parlament, se urcă cu picioarele pe masa de la tribună, împopistrată cu un costum improvizat de cosmonaut, și, urlând precum purcelele la spintecarea din decembrie, cu mâini lăbărțate gesticulânde, în direct la vreo patru-cinci perechi de posturi TV și live-uri pe rețelele sociale, ne anunță că:
-Bă banditule bă! Bă descreieratule băă!! Păi tu te crezi astronautul ... mele să trimiți oamenii în cosmos, bă dobi***ule infractor care ești tu!? Un tată cu doi copii mici, să-l trimiți tu printre stele? Păi TE TRIMIT EU pe tine în spațiu, mă!! Eu însămi, cu costumul ăsta de-l vezi pe mine, vin diseară la voi patru la pușcărie și v-arăt EU cum e să te ridici la cer, mă! Dacă tot îți place să trimiți oamenii la ceruri în excursie, apăi diseară vă dau eu la toți excursie la **** (Nu mai stăm să descriem vocabularul cel șoșocant care a urmat, sala răsuna de cercurile de ciocârlie prăjită pe cărbuni încinși ale vocii ei și președintele Senatului se scofâlcea în zadar la microfon cu „Doamna Diana, doamna senator, vă mulțumim! Haideți să ne liniștim!”. Chiar și după ce i s-a tăiat microfonul, ea tot a mai răgit vreo două-trei minute, iar la final a simulat că zboară cu mâinile de pe masă și-i arată ea banditului cum se înalță ea la cer cu el fără balon, dar a căzut pe lemn deasupra treptelor scării cât era de lungă și de largă, cu botu-n jos, mai ridicând de pe scânduri și din costum și-un important coșcogeamite nor de praf) !
Oamenii internalizează treptat noua manieră nemaivăzută de a face rău și pagubă cuiva, cu expulzarea pe cale cosmică, și în floclorul popular pătrunde destul de rapid motivul legării și-al deportării în spațiul cosmic asupra oricui comite fapte de interes antisocial. Politicienii mai hâtri din AUR chiar vorbesc, în perspectivă, despre o lege care să permită expulzarea în spațiu a celor corupți, a spionilor și a celor care trădează intersul național. Câțiva, mai maturi și mai raționali, propun ca măsură de amnistie pentru unii condamnați pentru fapte de corupție, efectuarea unei plimbări experimentale până în zona spațială, cu amendamentul că persoana trebuie pe cât posibil să se întoarcă vie de acolo, să nu se săvârșească infracțiunea de omor (și nici să nu fie reintrodusă pedeapsa cu moartea sub masca deportării spațiale, cum ceruseră cei mai hormonali dintre parlamentari) și, în schimb, să-i fie iertată o fracțiune sau chiar toată pedeapsa, sub rezerva contribuției la progresul științific și spațial al omenirii.
Tânărul George Simion Prințul Scandalului ridicat la rang de artă politică, având un moment de calmitate matură și luciditate socio-politică, spune într-o zi că „Dacă omenirea ar fi investit de la anul 1900 toamna încoace, în locul războaielor, banii pe cercetarea aerospațială, am fi fost cu mult mai departe acum în cosmos și am fi putut deja recurge la deportarea celor neaveniți pe meandrele concrete ale spațiului, salvând astfel și locurile împuțite de ei prin pușcării”. Dar istoria este cea care pur și simplu este, și până la acea largă circulație spațială a mărfurilor, bunurilor și persoanelor mai este acum cale lungă, deși un precedent s-a deschis... Oamenilor le pică fisa, prind din zbor ideea nerostită și, înainte de marele proces al banditului, fac petiții online și postări pe grupurile de Telegram, Facebook și WhatsApp, meme-uri online și mitinguri prin piețe cu hashtag, și cer așa:
VREM #EXPULZAREA BANDITULUI NAȚIONAL ÎN SPAȚIUL COSMIC!
Comentarii
Trimiteți un comentariu