Și deci Banditul se află „la Țuhaus” sub oblăduirea unui procuror-șef cu o largă vedere sociologică și chiar teologică asupra valorilor vieții și morții. Și pentru care nemurirea sufletului NU este o vorbă răutăcioasă specifică oamenilor superficiali sau care gândesc prea... pământește. Dar banditul, el oare ce înțelege din toate aceste lucruri?
Sub faza curentă a cercetării penale, el stă închis și deja a răspuns la câteva întrebări pe la primele interogatorii, dar la peste 80 la sută dintre acestea nu s-a lăsat tras de limbă. Inclusiv la cele legate de posibile legături cu alți interlopi și nelegiuiți bandiți. Este și destul de sfidător și obraznic pe alocuri cu organele de anchetă, ca și când s-ar ști bine apărat și asigurat de niște tovarăși care or să vină să-l scape. Sau poate „pitici pe creier”.
În mod normal gardienii de pușcărie trebuie să-i apere pe deținuți de propriile apucături rele (ale deținuților). Corupția este însă o plagă epidemică a societății noastre, așadar banditul are acces la telefon și internet din pușcărie. El caută să-și sudeze spatele pentru mai departe, și dată fiind noua lui situație, vrea să își și strângă legăturile de pe darknet cu alți potlogari de prin diverse colțuri ale lumii. Are și un cont bancar secret, unde mulți bani sunt de proveniență nelegiuită, cu fraude, furturi și evazionism fiscal, plus trișări la jocurile de ruletă online (unde banditul a avut o mână a zgaibii de bună). El înșală mai întâi câțiva oameni prin metoda „Accidentul”, jumulind astfel câteva mii de euro de la trei familii, iar cineva face atac de panică atunci când descoperă frauda, după aceasta banditul șantajează câțiva afaceriști cu telefoane și mesaje anonime, hărțuiește și câteva femei tinere pe telefon, una dintre ele practicând Videochat-ul și fiind amenințată de el că-i face publice pozele și pune să îi fie răpit copilul dacă nu îi dă zece mii de euro și nu îi face legătura cu un cutăresc baștan interlop dintr-alt oraș, de care de altfel fata nici nu auzise, iar la final banditul dă de unul dintre tovarășii lui de pe dark web, care lucrează la o firmă de baloane meteorologice.
Și aici începe partea următoare a planurilor sale păcătoase! Având o minte singuratică și răzbunătoare, care izolată între pereți, dar hrănită prea bine cu mâncăruri grase, mai ales la ore târzii, dezvoltă adeseori gânduri frustrante și amintiri din trecut generatoare de dorință de răzbunare, el își amintește cu obidă de primul său angajator de după facultate, care îl dăduse afară nu la mult timp distanță, într-o manieră intensă și destul de legată de persoana lui, practic o scuipare afară din firma șefului - și i se ițește și un plan concret de răzbunare. Lucrătorul de la baloanele meteorologice, fiind și un navigant dedicat al internetului lăturalnic, desigur că nu este o persoană onestă, ci una subversivă și onctuoasă, cu aptitudini de oportunist, delapidator și potențial sabotor, care nu respectă foarte bine noțiunea de secret de serviciu și are și el o aplecare către ruleta online, unde trișează prin metoda „Martingala”. În ultima vreme a pierdut niște sume mai mari și a început să fure noaptea pe ascuns din caseta cu bani a șefului de la firmă. Într-o noapte (momentul preferat al banditului, ne amintim), ei doi vorbesc la telefon și banditul cel filantropist îi propune povarășului său celui împovărat un ajutor, tot pe principiile obștești „Interesul poartă fesul” și Serviciu contra serviciu, mai exact îi promite că-i dă el bani să plătească datoria la cazinoul online, să pună la loc banii șefului fără să-l știe nimeni și să-și și refacă stocul personal de bani deoparte de dinainte, chiar și cu asupra de măsură, fără nicio altă condiție decât cea să îi pună mâna pe fostul prim angajator, care nici măcar nu este român, ci de origine sud-vest-asiatică.
-Și ce trebuie să îi fac? întreabă „balonarul”.
-Ascultă, că-ți spun. Voi la firmă știu că faceți un tip nou de baloane meteo, unele care să se ridice mai departe de pământ și să și poarte greutăți mai mari legate de ele, corect?
-Corect.
-Ei, tocmai aici vreau să ajung. Ce greutate pot avea corpurile pe care le vor transporta viitoarele voastre baloane meteorologice în spațiu?
-Până la 5-10 kilograme, în principal roboți speciali care imită bine vocea omenească și sunt înzestrați cu inteligență artificială de ultimă generație, și care pot conversa cu operatorii umani de la sol și cu cei robotici, furnizând date în timp real ca și când ar fi oameni adevărați care urcă la periferia inferioară a spațiului cosmic.
-Ca și când ar exista și o periferie superioară la spațiul ăsta. Hai, foarte bine că faceți baloane și roboți din ăștia. Îmi convine ce aud!
-Da, la asta lucrăm. Avem mai multe prototipuri gata pregătite și am făcut mai multe lansări de probă, fără mediatizare publică. Dar ce treabă au toate astea că șeful tău!?!...
-Fostul șef! Și cât de curând și fostul locuitor al planetei. Îți spun imediat ce să faci cu el. Nu uita că te-așteaptă bani babani. Te întreb: puteți voi să legați un om adevărat de un balon din ăla și să-l lansați în spațiu?
-Aha... deci la asta te gândeai! Hai că încep să mă prind!
-Da. Te întreb cinstit și îmi răspunzi cinstit. Dacă eu ți-l dau pe tavă pe șeful ăsta, tu poți să mi-l legi de un balon meteorologic și să-l trimiți în spațiu?
-Hmpf... ufff... ăăăăă... Pha! Hait... Ptiu, cra... d**ce! Argh... La asta nu mă gândeam. Heeeeh... deci, dacă reușesc să o fac îmi dai banii ăia! Pfffff... Cred că da! Da, dacă îmi spui unde se află, eu pot aranja să fie adus aici și legat de balon. Da! Doar să îmi zici de unde să-l iau.
-Îți dau toate datele lui și te duci, eventual cu câțiva în echipă, nu neapărat de unul singur, să mi-l iei. Și vreau și pe cât de repede posibil. Că eu acuma aici sunt în forța unor împrejurări speciale și vreau să știu sigur că omul acesta își primește pedeapsa pentru trecut în timp util. Se află în țară, nu trebuie să ieși sau să ieșiți din țară. Și banditul îi spune cu lux de amănunte, cu subiect și predicat, unde se află fostul său angajator, cine este, de unde a venit, ce a făcut și cu cine a trăit. Și pe cine a făcut.
-Dar are și un copil! zice balonăristul. Ce face puștiul fără tată?
-Trăiește! Decât cu un așa părinte, mai bine orfan. Și eu l-am pierdut pe tatăl meu după ce am avut de-a face cu tatăl acestui copil, deci s-a apropiat timpul răsplății celei mari. Îl vreau afară de pe pământul și din viața aceasta cât mai repede posibil. Și tu ai nevoie de acei bani, tot cât mai repede posibil!
-Totuși, e un copil care rămâne fără tată la mijloc, și au trecut atâția ani... Eu l-aș ierta! Nu prea știu dacă o să fac ce-mi zici.
-Ascultă-mă cu atenție, stofă de vânzător de secrete de serviciu ce ești: tu mie tocmai mi-ai vândut pe gratis niște secrete profesionale ale voastre foarte importante. Iar eu înregistrez convorbirea noastră, căci am planul B pregătit: dacă nu mă ajuți, nu doar că nu mai pupi lovelele de la mine, dar îi și trimit chiar acum pe mail șefului tău înregistrarea aceasta și te mai și denunț pentru asocierea cu mine în vederea comiterii de infracțiuni, nătângule! Așa că alege: viața sau moartea!
-Ăăă-hâmpf... tuț...kâhh! Bine... bine, atunci te ajut.
-Așa! Acuma mai vii de-acasă. Faci ce-ți zic!
-În maxim trei, poate patru zile îi dăm șefului tău zbor! De fapt stai, cred că pot mai repede. Să mă mai adun câteva clipe și pun pe loc la punct un plan de bătaie. Posibil chiar mâine să zboare de-aici.
-Foarte bine atunci.
-Auzi, dar omului ăstuia i-or fi plăcând cerul și astronomia? Dacă tot îl trimitem la ceruri...
-Nu știu și nici nu îmi pasă. Eu îmi vreau răzbunarea mai repede. Iar tu NU mai încerca să mă învăluiești cu astfel de întrebări ciocârliste!
-Bun, fac acum planul și dacă mâine zboară, te anunț când îl aducem.
***
Fostul șef al banditului a fost reperat chiar în dimineața următoare pe o stradă din București, lângă o vulcanizare din zona Șoselei Chitila, de către balongiu și doi prieteni bodybuilderi de-ai săi, implicați în afaceri giga-dubioase cu SSD-uri care conțin gigabaiți întregi de filmări de pe piața neagră a internetului. Ei știu și informații compromițătoare despre fostele afaceri (acum aflate la naftalină) ale vest-asiaticului care a patronat cândva un Messenger indecent pentru arabi, exploatând persoane de pe piața muncii românești. Îl atacă, îl imobilizează fulgerător, inclusiv cu o manevră de dublu nelson, unul dintre bodybuilderi îi face o injecție în braț cu um amestec de droguri și somnifere și îl răpesc cu o mașină de curse refactorizată pentru traficul de interes larg. Adus la baza meteorologică, fostul șef al banditului mai primește o injecție cu aceeași substanță, în celălalt braț, scopul fiind ca acesta să nu se opună legării și trimiterii în spațiu. Cei doi Mușchi-Tari și balonspaidărul se strecoară ca niște păianjeni în hangarul cu baloane, unde se pitesc cu șeful înfășurat într-un sarcofag și așteaptă schimbarea de tură de după-masă, când se creează câteva zeci de minute periculos de libere în zonă, ca noaptea de duminică spre luni când se schimbă garda la un spital și se formează câteva ore fără medici pe salon, timp în care poate să moară lejer cineva. Câteva baloane din hangar aveau lansarea programată pentru seara aceea, dar separat, nu împreună. Cu toate acestea, un detaliu secret din configurarea lor le permite să fie legate și în cuplet, ceea ce nu s-a mai făcut în practică, dar este teoretic posibil și astfel le-ar permite să ridice împreună o greutate mai mare. Iar balonescul știe treaba aceasta.
Până la schimbarea de tură, el profită deja de neatenția celorlalți colegi și, ca să câștige timp, ajutat și de cele două caravele cu mușchi, leagă baloanele în cuplet și le suplimentează porția de gaz și pe cea de combustibil din motoarele propulsoare (căci aceste baloane, pe lângă arhitectura specială pe bază de gaz și material textil, care le permite oricum să urce mai mult decât au făcut-o altele, au și un sistem separat de propulsie care le ajută să mai avanseze atunci când presiunea externă asupra gazului a slăbit prea mult, și le ajută să se mai ridice, totodată acționând și ca întăritor asupra materialului, ca să nu se spargă - iar acel combustibil, la rândul său, este compus dintr-o parte convențională, cum sunt benzina, motorina, dieselul și electricitatea la automobilele strict terestre, dar ca să aibă chiar și încă și mai multă putere, are și o parte adițională, de rezervă, experimentală și revoluționară, bazată pe fascicule de lumină cu diferite energii. Laboratorul științific responsabil pentru acești neo-combustibili fasciculari se ocupă și cu năstrușnicii precum proiecte de modificare a vitezei luminii, depășirea acesteia [!], depistarea de energii ultraluminoase - diferite de spectrul UV sau de infraroșii, pur și simplu chestiuni diferite față de lumină - sau chiar „Lumina modificată genetic”, dacă se poate spune așa ceva). Iar laboratorul de mai sus nu este bine cunoscut în societatea publică, o parte dintre activitățile lui intră la categoriile de secret științific și „Secret militar”, majoritatea lor sunt încă neomologate și nerecunoscute unanim pe tot mai vasta, oricum, piață științifică a omenirii, și încearcă să găsească soluții pentru mărirea vitezei de deplasare prin spațiul astronomic a omului și, până într-acolo, a obiectelor lansate de el! Și creșterea forței de observație a telescoapelor, ca să putem deosebi constelațiile din alte galaxii. Pe scurt, mai multe țeluri ambițioase legate de Univers.
Până la schimbarea cea cu necaz a turei, balungosul și cei doi prieteni Giga-Kilo ai săi reușesc să lege și sarcofagul la cupletul de baloane. Unul dintre ei este puțin mai școlit (decât celălalt) în materie de condiții cosmice și îl întreabă pe balongagiu dacă omului nu-i trebuie totuși și ceva costum de protecție acolo unde se duce sus.
-Nu. Adică de fapt nu cred, amicul meu cel Bandit nu mi-a spus așa ceva. Îl sun să-l întreb!
Aflat în celula sa, proaspăt mâncat și sătul, banditul răspunde la telefon:
-Da, bă ăsta. Ce vrei?
-Pe amicul tău șefu' tocmai ne pregătim să îl lansăm!
-Aha! Așa, și?
-Voiam să te întreb dacă trebuie să-i punem vreun costum de protecție special, având în vedere unde îl trimitem.
-Nu. Nu, nu, nu, nu și nu!
-Deci... nimic special?
-Nimic. Trimiteți-l așa pur și simplu. Exploatatorul acesta va porni pe drumul cel fără de întoarcere. Așa cum și el a trimis pe altcineva. Tu fă ce am zis. Pur și simplu. Îl lansați acum?
-Într-un sfert de oră începe pe-aici schimbarea de schimb de după-amiază și va fi o fereastră de câteva zeci de minute libere, unde pot să fac lansarea fără să fiu văzut. Și acum o voi face.
-Am înțeles. Să nu îi puneți deci nicio protecție. Dar el cum e acum, e conștient, face scandal? Cum este îmbrăcat? L-ați luat de pe stradă, sau cum?
-L-am drogat ca să nu facă nazuri. Da, l-am săltat hopa din stradă. Era îmbrăcat de timp liber. Noi l-am băgat într-un grupaj de pături și pânze, așa ca un sarcofag.
-Puteți să îl scoateți de acolo și să-l trimiteți sus doar cu hainele de pe el, „în timpul liber”. O să devină și imponderabil sau liber de greutăți acuma. Cu cât va fi mai ușoară povara balonului, căci mumia asta ați văzut deja probabil că avea un fizic bolnăvicios de cangur cocoșat și slăbănog, cu atât va fi mai departe și va lăsa pământul în pace. Mumia trebuie să ia contact direct cu spațiul unde este trimisă! și-a îngurguțat banditul vocea.
-Bun atunci.
-Mă anunți după decolare, iar eu fac o șmechereală și încerc să-ți virez banii chiar de azi!
-Las' pe mine, nicio grijă! aproape s-a bâlbâit balongherțoiul de bucurie.
****
Iată și schimbarea de tură. Baloanele erau deja gata armate, de pe urma repetatelor furișări ale trio-ului criminal spațial, mai trebuia doar telecomandat piedestalul pe care stăteau ele, să meargă afară din hangar, ca baloanele să se salte de la sol. Urmând inclusiv ultimele instrucțiuni primite ad-hoc printr-un SMS de la bandit, balonzgaiba cea guralivă și capsomană și cei doi gâlgâitori de mușchi dezbracă persoana de sarcofag și, unul dintre cei doi Goliați ai generației NVME, îi scrie cu carioca pe frunte „PERSONA NON GRATA”. Suportul cu cupletul de mingi americane ale aerului este mutat afară, în 2 minute. Apoi balonieristul îi pune pe cei doi frați mușchi-pictați să se dea câțiva pași în spate, ca să facă loc baloanelor fără să îi ia vântul cât sunt ei de mari, iar el scoate două șurubelnițe speciale și, ambidextru extraordinar, desface deodată șuruboaiele de siguranță de pe stânga și de pe dreapta suportului de baloane, el stând întins la pământ și cu un veston foarte greu pus pe spate, plus vată în urechi ca să nu-l deranjeze zgomotul viitoarei țâșniri a baloanelor. Le-a spus și lor să își pună antifoane. O dată scoase șuruburile și puse deoparte pe iarbă (erau și ele grele), viitorul sabotor de viitor al companiei sale apasă pe un buton de la mijlocul suportului și ceva ca o trapă pocănește și se ridică, iar o voce ventriloacă de robot din interior zice: „Trei, doi, unu, și!”
Cupletul de baloane și povara de sub ele, care este legată cu chingi de corzi ca într-o pânză de păianjeni și PERSONA NON GRATA pe mijlocul țestei, au țâșnit degrabă în sus.
Unul dintre frați a fost pus să filmeze momentul, tot la indicația din ultimul SMS al banditului. Cei doi frați mai văzuseră lansări în direct de baloane meteorologice, dar niciodată în cuplet și niciodată cu o viteză atât de mare, ce să mai zicem de încărcătură sau payload, cum se mai zice în engleza de Techno. Cerul este variabil, cu soarele după-amiezei aflat ușor încețoșat între doi dintre norii galbeni. Filmarea fratelui celui telefonolog trebuie oprită după maxim zece secunde, căci baloanele au plecat atât de repede în sus, încât deja nu se mai văd, cel puțin nu pe camera cu rezoluție 1080p. Dar cât se vede, tot este elocvent și se vede!
În continuare, discuția degenerează întru trivialitate precum iarăși se vede:
-Uau, ce viteză! Ăsta ce-a fost, Speedy Gonzales din Persia?
-Păi cam așa ceva.
-Pe cinstania mea dacă nu se mișcă baloanele astea de vreo zece-cincișpe ori mai repede decât tot ce am mai văzut eu la baza meteo din Franța! se laudă fratele cel filmachist. Că eu am lucrat la institut în Franța!
-Ce viteză au baloanele astea la lansare?
-Se măsoară mai greu de înțeles, e ca la americani și ăia nu măsoară spațiul în metri și-n kilometri cum facem noi. Au altă unitate de măsură, le zice craci sau picioare englezești, pe engleză sună cam tot ca o prostie, ceva de genul Fut-Fit.
-Hai serios?!?
-Serios. Ăștia au mile, iarzi, picioare, inci... numai ce n-avem noi!
-Și nici gradele din termometre nu le numesc și nici nu le lungesc ca la noi. Au altele, mai multe și mai scurte, de le zice „Faraon-Hait”, sper c-am pronunțat bine!
-Și cracul ăsta al englezilor cam cât vine, așa?
-Vreo treizeci de centimetri și-o țâră. Undeva între 30 și 31. Știți cum zic italienii: „Fatto trenta, facciamo trentuno”.
-O adunătură de ciungi și de ologi, englezii ăștia! Anglia cea cu cracii scurți!
-Ei, hai acuma... Așa se cheamă „unitatea de măsură”, s-a sclifosit balonbulanul. Nu înseamnă că toți ăștia sunt Rahitici-Rahatici și cu scobitorile cât lingura.
-Nu jignim handicapații!
-Nu se spune handicapat, ci „persoană cu o dizabilitate”. Să folosim limbajul inclusiv!
-Ce-i ăla?
-O manieră corectă politic de a vorbi.
-Eu vorbesc cum m-a apucat mama de dos!
-Bă băieți, hai gata, haidem să mergem de-aici, să nu ne prindă cineva. Eu am defectat intenționat camerele de filmat din hangar, ca să nu ne vadă nimeni, acum o să închid hangarul la loc și-o să repun camerele să funcționeze, iar pentru lipsa baloanelor o să văd eu ce explicație s-o găsi și cine-o găsi-o. Pe voi nu vă știe nimeni și nici nu trebuie nimeni să aibă cu ce să vă prindă pe-aici! Dinspre partea mea, vă garantez gura închisă. Când îmi dă banditul banii, îmi plătesc datoriile și vă dau și vouă parte din preț cum am stabilit. Poate deschidem și-o afacere împreună, văd ce secrete de meserie mai fur și eu de la ăștia, chipurile vor să întreacă viteza luminii!
-Dar nu ne-ai zis cu câți craci din ăia linglezești zboară mumia asta persană acuma pe secundă?
-Ups... nu prea știu nici eu. E neconvențional ce am făcut acum. La cum a plecat, cred că câteva sute (pardon de cacofonie) sau chiar vreo mie, o mie și ceva! Asta vine vreo câteva sute de kilometri pe oră. Ca la Formula 1, dar în sus. O să încetinească însă pe parcurs, iar la un moment dat o să se și spargă și-o să cadă, dar la ce departe o să fie asta, pe pământ nu cred c-o să mai ajungă!
-Tare, frate!
Tot luându-se balongăozarul și frații cu trăncăneala și flencăneala, hop apar ei și la poartă unde e paznicul. El vede că frații cei doi sunt străini.
-Cum te cheamă pe dumneata? îl întreabă el pe cel cu teleșpicherul.
-Bucă Marius.
-Și pe dumneata?
-Bucă Damian.
-Ia să beasă tot c***l afară pe poarta asta! Acum! s-a stropșit paznicul.
-Oooo... nene strănene, nu-ți lua gura la purtare c-acuși te ridicăm și pe dumneata la cer! s-a răstit la el teleșpicheristul.
-Ce zici, mă!?!
-Ce auzi, bă!
-Băieți, zice balongăzarul, hai gata, fără d-astea, ei sunt prietenii mei (o dă el apoi către paznic) și-au venit pe la mine, și cred că s-au rătăcit pe-aici, ei nu știu că n-au voie pe-acolo. Dar acuma tocmai pleacă!
-Bine, frate, dar mata așa îți lași tovarășii nesupravegheați!? Și cum adică să mă ridice și pe mine la cer?...
-Ei, asta-i... I-am chemat pe la mine! Iar matale nu uita că eu te-am ajutat să te angajezi aici, că alyfel nu te lua nici cracul, se înfoaie la el balonzărghitul.
Și cei trei pleacă pe poartă.
Comentarii
Trimiteți un comentariu