După două luni de amânări sistematice, fiind noi în vacanță în Săptămâna Luminată din cel de-al treilea an de după ultimul Paște sărbătorit pe 1 mai, mi-am făcut în sfârșit ceva mai mult curaj și-am hotărât să plec spre sud-vestul extrem al județului Argeș, recte-Polidecte pe DJ679, care se rupe la sud de Lunca Corbului. Prima dată voisem pe-acolo pe 28 februarie/1 martie (și-am renunțat), după aia ar fi fost de 7-8 Martie (am lăsat-o și pe-asta baltă), mai pe urmă, după ce-am terminat cu vacanța cealaltă pe care-am avut-o personal la serviciu anul ăsta, am mai „trântit” și-alte date de vineri-sâmbătă ca 29/30 martie, 5/6 aprilie, 19-20... și, în fine, mai rămăsese că de pe 30 aprilie plec în sfârșit, cu ocazia libertății prelungite din Săptămâna Luminată. De data asta, ăsta este un exemplu de drumeție trântită cu anticipare pe parcurs, și cu schimbare de plan. Planul inițial, dorit încă din februarie, fusese să ajung până în județul Olt, eventual să ating Teleormanul cu piciorul

Din anul 1995 căpătasem un oarecare dor de Brașov, de când văzusem „124 Brașov” la intersecția șoselei spre Câmpulung, de la Piscani, cu drumul spre Domnești, și mi-am dorit în timp să ajung în el, dar prin 1998, 2002 și 2003 am ajuns ba de la Câmpulung la Bran, ba până pe la Predeal / Pârâul Rece, pe lângă Râșnov, dar NU în Brașov. În 2011 am ajuns cu microbuzul de câteva ori în Brașov, în alte drumeții, pe care poate că o să le documentez aici altă dată. În anul 2017, când am vrut să fac PE JOS niște drumuri mari, să înfrâng distanțele cu puterea organismului, până la urmă am hotărât să plec din Pitești și spre Brașov. Măcar o dată în viață. Sâmbătă în 22 iulie 2017, o dimineață însorită, înainte de sau pe la ora șase, am plecat din casă ca să merg într-adevăr pe jos până la Brașov, cu rucsacul și cu bani pentru hrană pe drum plus întoarcerea cu transportul, căci la astfel de drumuri de la Pitești la alte orașe m-a interesat dusul să fie pe jos, întorsul nu, deja fiind și pre