Mulți oameni cred că Bucureștiul este un loc al banilor mulți și că, pentru asta, merită să mergi să stai în el.
Dar mai sunt și alte prețuri de plătit (nu doar financiare), și asta dincolo de toată harababura cu mutarea acolo, care nici asta nu-i floare la ureche.
*
Astfel, ce poți să vezi și să trăiești la București?
Centrul Vechi? E plin de pericole și de destrăbălare.
Parcurile bucureștene? Au și ele pericolele și mizeriile lor.
Ce să mai zicem de tot răul și golăneala care se pot întâmpla în transportul în comun, vânzolit rău și el, bașca blocajele periodice de la Metrou? Sau de gălăgeala sistematică din traficul stradal personal.
Banca Națională a României? Marii hoți ai patriei au o legătură și cu ea.
Catedrala? Nu era gata în 2019, nu este foarte gata nici măcar acum, în 2024; în plus, faptul că un neortodox (papa, cu „p” mic) a intrat acolo cu pompă mare ESTE o problemă.
Una din sfera mai înaltă a lucrurilor, cea spirituală.
La bloc în București? E periculos să bei de la robinet, trebuie să tot mergi la magazin după apă; mai sunt problemele cu apa caldă și căldura, de la datoriile regiei - și asta chiar iarna.
Și dacă vine un cutremur la câmpie și blocurile înalte NU rezistă îndeajuns de bine...
Unde mai pui eventualele neînțelegeri cu vecinii, ignoranța alternată cu mâncătoria dintre oameni, certurile pe parcare, pe gunoi și nu numai.
În București este posibil să se stabilească mai mulți oameni provinciali, care, apoi, căutând să uite cu inima locul de unde au plecat, devin „oameni aroganți de București”.
Zici că sunt mai bucureșteni decât bucureștenii cei din neam în neam.
A avut Bucureștiul o femeie primar. Și de anul acesta poate că o s-o mai aibă o dată.
Ei, cu!? Pardon, ei și? (Vorba Stelei Popescu)
Multe minusuri de găsit și-n activitatea administrației orașului. Și de azi, și de ieri.
Spitalizarea în București? La ditamai Municipalul poți muri neglijat; bătrân fiind, dacă la lift e aglomerat riști s-o iei pe scări la pas.
Bicicliștii bucureșteni au probleme cu capacitatea de a bicicla liber pe stradă, iar taximetriștii se erijează în vânători și-n justițiari bătăuși, mai nou, cu toată tevatura Uber.
Turist străin la București? TE JĂPCUIE taximetriștii de bani, tarif de la aeroport (poate și de la gară), plus că mai poți să și mori (cazul Yurika Masuno, august 2012).
Vara în București? Dacă nu-i răcoroasă cu ploaie, căldurile printre betoane pot fi CUMPLITE (lumea știe).
Iar toamna târziu sau iarna, la câmpie, dacă se lasă o ceață cruntă, ești „mort”. Odată, într-o marți de 13 decembrie, s-a lăsat întunericul cu ceață și m-am rătăcit pe jos prin București.
La școală în București? Drogurile fojgăie tare și tot mai tare printre copii, și vârstele de sniff-sniff au chiar și-o singură cifră.
Mai demult, în deceniul trecut, o învățătoare bucureșteană făcea teoria integrării părinților în „sistemul balcanic” al cadourilor de Crăciun la școală. Iar mai încoace, o fată deșteaptă din București a făcut o greșeală fatală la Piatra Neamț, vara trecută. Nu ajunge să citești multe cărți cu litere frumoase, mai trebuie și școala vieții.
La adolescenți mai este și conceptul de liceu „de fițe”, de pildă Jean Monnet, putem vedea astfel un exponent al „prețiozității de București”.
Iar facultatea bucureșteană o fi oferind ea o diplomă mai luminoasă (pentru că „București”), dar până una-alta problemele NU ne lasă să avem universități de top, foarte vizibile pe planetă.
La grădiniță în București (pe care-am apucat-o și eu în 1993-1994, la Grădinița 60) o fi mai frumos acum, dar prin anii 1990 exista amenințarea cu „bătuta” (o bâtă albă și rotundă la capete).
Mai demult se mai dădea în copii; acuma, cu legile mai moderne, s-or fi îmblânzit adulții. Vorbim despre tantrum și parenting pe după toate gardurile și prin toate parcurile.
Vocabularul pe stradă în București? Precis se aud diverse „părți corporale”. Și referiri genealogice de grad 1.
Cu mașina prin București? Foarte multă înghesuială și probleme specifice pe măsură.
Pe jos prin București? Foarte improbabil să te descurci până la serviciu, dacă-s mulți kilometri (de pildă Cartierul Latin - Pipera), tot îți trebuie calvarul traficului și-al transportului.
Mai demult, un om care avea experiență de viață în București (dar piteștean la origine) mi-a zis una care suna cam ca asta:
-De la depărtare pare el frumos, dar în realitate e o junglă! Deci, atenție cu Bucureștiul!
Carieră IT la București? Pipera este CREMA firmelor de software din Capitală, dar să nu uităm că pentru „banii de București” trebuiesc plătite și alt fel de prețuri, nu doar bănești.
Și desigur, să spunem și despre cât costă la „fel-fel-portofel” viața de zi cu zi acolo - hrana, transportul, cheltuielile pentru casă (ipotecă ori chirie, plus facturi) dacă nu ai casa ta în toată regula, plus plimbările „de moft”, ieșirile „în oraș” și desigur și altele.
Și-apoi, la ce mulți oameni sunt la București, mai că-i ceva banal să „stai în București”, că-s mulți care o fac. Foarte, foarte mulți! Ce mai esle atât de special în a fi în „București, București, fratele meu ești”?
****** ÎN LOC DE EPILOG ******
Este bine să poți trăi și câștiga bine și dacă stai la casa ta în alt oraș românesc decât Bucureștiul (sau decât Clujul, ca să zicem și de el), și desigur fără emigrare. Mai ales astăzi, când se poate lucra cu adevărat de departe.
Deși uneori aceasta presupune și izolarea sau dezavantajul distanței dacă vrei să te bucuri cu colegii. Iar legat de cariera în IT, omul piteștean de mai sus mi-a zis tot atunci, în 2013, o vorbă profetică: în domeniul acesta poți face carieră și din vârf de munte!
#NUURÂMCAPITALACALACRAIOVA #DARNECRITICĂMCAPITALA
Comentarii
Trimiteți un comentariu