Nu mai mâncăm lucruri, ci „consumăm”.
Nu mai găsim trupuri (!), ci „localizăm corpuri”.
Nu mai punem suflet în ceva, ci „investim”.
Nu mai suntem inși, ci „indivizi”.
Nu mai intrăm undeva, ci „pătrundem”.
Nu mai alegem, ci „selectăm”.
Nu mai sunt treburi următoare, ci „proxime”.
Nu mai avem întâmplări în viață, ci „experiențe”.
Nu mai moare omul... neah-naah, ci de fapt „decedează”.
Nu mai primim încuviințare, ci „autorizație”.
Nu mai suntem oameni, ci „persoane”.
Nu mai clicăm mausul la calculator, ci „executăm clic”.
Nu mai suntem bolnavi, ci „pacienți”.
Nu mai suntem copii, ci „minori”.
Nu mai suntem umblători pe drum, ci „participanți la trafic”.
Nu mai luăm înapoi, ci „recuperăm”.
Nu mai citim (cine o mai face), ci „lecturăm”.
Nu mai suntem mici și mari, ci „minori și majori”.
Nu mai vorbim noi cu noi, ci „conversăm”.
Nu mai vedem, ci „observăm”.
Nu mai dăm mizerii pe gât afară, ci „expectorăm”.
Nu mai facem deosebiri, ci „discriminăm”.
Nu mai suntem meseriași, ci „resurse”.
Nu mai suntem îndoielnici, ci „suspecți”.
Nu mai suntem înăuntru în ceva, ci „în cadrul”.
Nu ne mai purtăm acuma, ci „ne comportăm”.
Nu mai avem certuri, ci „litigii”.
Nu mai sfârșim ceva, ci „finalizăm”.
Nu mai avem omul din fața ochilor, ci „persoana adversă”.
Nu mai spunem da, ci „ne dăm acordul”.
Nu mai sunt haine pe noi, ci „articole vestimentare”.
Nu mai avem case, ci „locații”.
Nu mai facem rele, ci le „comitem”.
Nu ne mai pregătim, ne „preparăm” (mă canibalilor, mă...).
Nu mai avem preajmă, ci „incintă”.
Nu mai urzim, ci „conspirăm”.
Nu mai sunt, uneori, nici copiii niște „tu”, ci „dumneavoastră” (pățită la 17 ani asta).
Nu mai punem în față, ci „recomandăm”.
Nu mai avem stânjeneală, ci „disconfort”.
Nu mai băgăm frica-n om, ci „inducem o stare de temere”.
Nu mai străbatem, ci „parcurgem”.
Nu mai avem boli alăturate, ci „comorbidități”.
Nu mai avem nici boli de familie, ci „antecedente heredo-colaterale”.
Nu ne mai este pe plac, ci „convenabil”.
Nu mai stăm deoparte, ci „practicăm distanțarea socială”.
Nu mai suntem împotriva seringii, ci „anti-vaxxeri”.
Nu mai suntem stăpâni în casă, ci o țară de „proprietari”.
*** *** *** *** *** *** *** ***
Pălăvrăgeala aceasta este prea mare? Bine măcar că mama și tata sunt la locul lor, nu spunem „părinte unu” și „părinte doi”.
Comentarii
Trimiteți un comentariu