Să ne imaginăm că niște cercetători mai perseverenți și dăruiți de Sus cu niște puteri speciale au cercetat, au progresat și au reușit să descopere, să aranjeze și să pună la treabă niște pietre speciale care sunt capabile să detecteze vorbele rostite de oameni și să acționeze asupra lor.
Mai exact, pietrele respective pot să identifice, pe o rază bine definită de kilometri împrejurul lor, și pe baza unei liste reglabile de cuvinte-cheie, cu ajutorul vibrațiilor remote, toate persoanele care rostesc cuvintele respective și, instantaneu, să înceapă să emită radiații tot de la distanță, care să varieze după intensitate și, într-un timp mai lung sau mai scurt, să ducă la transformări în ADN-ul și celulele acelor oameni, într-o durată de la câteva zeci de minute la câteva ore. Iar preschimbările acestea să fie mai intense decât ceea ce înțelegem în mod clasic prin raze X sau legenda otrăvirii lui Gheorghiu-Dej cu stronțiu!
Grupul de cercetători a reușit să dezvolte un sistem foarte bine elaborat de parametri și de reguli de lucru cu pietrele acestea, setând liste întregi de cuvinte-cheie în diverse limbi și programând pietrele să lucreze, așa cum ziceam, reglabil în intensitate, totodată putându-le fi ajustate și raza de acțiune, și numărul de persoane interceptabile și iradiabile cu vibrații. Deocamdată s-a ajuns la liste de cuvinte cuprinse între 500 și 2000 de cuvinte pe limbă, în circa cincizeci dintre limbile lumii, între care se numără, una după alta, în ordinea descrescătoare a numărului de vorbitori, primele 30 de limbi vorbite ale lumii. Iar raza de acțiune se presupune ca o sferă împrejurul pietrei, dar în general puterea de pătrundere pentru o singură piatră se diminuează mult-mult dacă raza trece de 50-60 de kilometri, socotiți inclusiv în adâncime și-n înălțime, așa cum se cuvine în spațiul tridimensional pe care îl învățăm la geometrie.
De pildă, dacă pe românește lista de cuvinte interzise conține cuvintele gheaur, handicapat, venetic, ciorditor, străin, țigan, jidan, negrotei, goim, ateu, cioroi, cioroipină, nazism, poponaut, căcănar, orezar, maimuțoi, urangutan, zairez, zănatic, Șoșoancă, cretin-patent, oligofren, senil, dobitoc, pitic-atomic, infect sau sugaci, plus altele și mai multe decât ele, iar cineva la o cofetărie se apucă să zică de mai multe ori „Sugaci sugaci sugaci sugaci sugaci sugaci sugaci sugaci”, sau să o facă Șoșoancă pe cea mai vocală doamnă de fontă a politicii românești, cineva care are cunoștințe în secret despre puterea acestor pietre poate să tresară speriat și să-i zică:
-Aoleu, taci, măi omule, că ăștia te fac să-ți crească un buboi pe gât dacă vorbești de ei!
-Ce, măh!? Hai, bă, fugi d-aci, ce, nu ți-e bine? Ai lins salteaua de la mâță? Iete Șoșoancă șoșoancă șoșoancă șoșoancă fofoloancă pițipoancă-poancă!
Iar în următoarele câteva zeci de minute de conversație la masa de la cafenea, încep treptat să i se umfle corzile vocale, glandele salivare, șanțurile interioare ale obrajilor, ganglionii și ce mai este important prin gât și gură. Se formează cruste gălbui cu cojițe și umflături care, în timp record comparativ cu alte ulcerații, devin purulente, apoi bubele plesnesc și urdoarea gâlgâie și se scurge din ele. Urâțirea feței persoanei care a vorbit cu că... păcat este una rapidă, evidentă și mai ireală și incredibilă decât prin parcurile cu oglinzi strâmbe și filmele unsuroase cu creatura lui Frankenstein. Radiațiile emise de o astfel de piatră care a detectat persoana vizată și vorbele respective lucrează la o intensitate zisă și „medie”.
Sau, dacă altcineva aleargă printr-un parc mizer și înțesat cu potăi fără căpătâi și, agasat de jeguri și de hărțuiala potăilor asupra joggerilor, se apucă să le transmită prin viu aer liber plăcuța suedeză celor de la partidul condus de domnul cu colacii câinilor cu covrigi în coadă, iar aceste cuvinte sunt și ele pe lista pietrei și piatra detectează și iradiază remote, la o intensitate medie spre maximă de data aceasta, în câteva minute vasele de sânge coronariene se deteriorează celular și capătă niște tumori hiper-mega-galopante, se formează și cruste cu depuneri asemănătoare colesterolului în zona aortei și-a camerelor inimii, ce în mod pseudo-normal se petrece în mai mulți ani cu oamenii care mănâncă muuulte produse fast-foot și lenevesc pe burți pe divane, și în 20 de minute persoana antiguvernamentală zace moartă cu fața umflată, lățită și învinețită. Sau puștanii care tropăie sub hormonii adolescenței, fie de sex feminin fie de sex masculin, și care perorează vulgarități și puștisme specifice hormonilor umorilor vârstei, iar unele cuvinte sunt și pe lista de piatră și vibrațiile încep îndată să se manifeste și asupra lor conform intensității programate și agreate de către păpușarii cenzuriști ai planetei cu cercurile grupului de cercetători pomeniți mai sus. Vă dați seama la ce sluțiri, sfârșituri fulger și căderi bolnav cu viteza Melcului Luminii s-ar ajunge?... Mult mai ceva decât la prăbușirile subite din urma dozei 3 de vaccin anti-coroniță!
Serios. Cercetătorii ăștia imaginari, fir-ar ei să fie și așa să NU fie, chiar au făcut o sumedenie de astfel de pietre care detectează și iradiază persoanele care rostesc anumite cuvinte, la zeci și zeci de kilometri distanță împrejurul unei astfel de pietre. Numărul de persoane impactabile și raza de acțiune pentru fiecare piatră sunt influențate de dimensiunile pietrei, în speță de către volumul acesteia, măsurat în centimetri cubi, materialul din care este făcută piatra fiind deja cel mai tare posibil pe branșă. Așa că cu cât piatra are mai mulți centimetri cubi, cu atât mai periculoasă este ea!
Este adevărat și faptul că piatra, cu timpul, pe măsură ce își tot exercită razele de acțiune, își consumă din energie și-și micșorează volumul, iar la un moment dat se consumă cu totul. Dar până acolo, fiecare centimetru cub este capabil să afecteze, ireversibil chiar, destul de mulți oameni!
Ca de exemplu, o piatră cu volumul de 80 de centimetri cubi (asta vine ceva mai mult de 4*4*4), pusă să acționeze la capacitate maximă, poate depista simultan circa 25000 de persoane pe o rază de 60 de kilometri în jur, care folosesc minim un cuvânt interzis, și după un sfert de oră de iradiere, peste 95% din acei oameni mor cu arsuri inexplicabile apărute din senin pe organele interne din zona gurii și-a gâtului, unii cu ulcer spontan la stomac, cruste cu puroi pe ficat și pancreas și găuri ca-n ciur pe tubul esofagului și pe plămâni. Mozol! Iar în următorul sfert de oră de acțiune a pietrei, ciclul de lucru se reia și tot așa. La volumul și intensitatea în cauză, piatra își epuizează fiecare centimetru cub la fiecare 4 ore de acțiune, deci trei sute douăzeci de ceasuri de lucru sau vreo 13 zile și ceva, și pe cale de consecință, 1280 înmulțit cu eșantionul de lucru de mai sus. Ceea ce înseamnă un impact de maxim 32 de milioane de persoane care spun cuvinte interzise, cu o mortalitate peste 95%. Având în vedere că au fost deja produse câteva sute de pietre și că totalul volumurilor lor numără mii și mii de centimetri dintr-ăștia cubi... vai și-amar!
Dacă aceeași piatră este reglată la o intensitate de lucru mai mică, poate impacta până la 60-70 de milioane de persoane în patru săptămâni de acțiune constantă, cu mortalitate în primele 48 de ore până în 20-40 de procente, dar cu extrem de multe pociri și formațiuni crustoase, cojițoase și tumoralo-canceroase la oamenii care o duc mai mult de două zile după ce vibrează în chip nevăzut și rezonează cu piatra de hotar a cenzurii. Iar cuvintele interzise, precum am văzut deja, pot fi multe-multe!
În limbile Uniunii Europene și-ale Americii cilivizate, cuvintele incriminate de listele de acțiune ale pietrelor (stocate în niște baze de date cuantice și speciale, care interferează și ele pe aceleași lungimi de undă cu pietrele) se referă la discriminările între oameni, înjurăturile comune de pe garduri, cuvinte-cheie de critică la adresa politicienilor și autorității, vorbe de năduf la adresa familiei, prietenilor și tovarășilor, pe alocuri și unele cuvinte-cheie care au de obicei legătură cu planificarea de întâlniri adulterine, înșelarea unui partener de cuplu, sute de cuvinte de jargon puștănesc și banditesc; se ține seama până și de tonalitatea asociată unor cuvinte, ca unele să fie ținute cont dacă au un anumit ton și să fie eludate dacă nu îl au, așa încât o adolescentă care se răstește la mama ei cu „Ia mai lasă-mă în pace, mamă, poate ai treabă undeva și eu te rețin, nu te-a băgat nimeni în seamă!” să fie și ea iradiată, sau un bărbat care se rățoiește la o frumoasă fudulă de pe lângă vreun club de noapte să fie și el impactat.
Sau, de pildă, dacă vreun șofer de trafic care se simte abuzat sudălmuiește un „Fir-ar ei să fie de caralii”, tot așa. Pe alocuri până și cuvintele LALEA și „Graffiti” sunt marcate ca ofensive pentru pietre! Ori chiar, ca tonalitate, există vreo 5 limbi unde pietrele depistează dacă cuvintele „protestant” și „catolic” sunt folosite ca înjurătură. Pentru limba română, în softul cuantic al pietrelor de cenzură au fost introduse și expresiile de năduf „Ce Părintele Calistrat facem noi aici!?!” și „Bă Balașe!!!”.
Astfel, se ajunge să ai muuult mai mare grijă ce rostești și pe stradă, și acasă, fie că ești femeie, fie că ești bărbat, fie că porți blugi cu barbă și vulvă, fie că ești o Mireasă cu Barbă, fie că te crezi calorifer de catifea vesel și țiclam sau ce se mai identifică unii Ză-Nateci prin zilele noastre. Inclusiv pe vasul de closet sau în cadă, la oricare cuvânt trebuie să ai grijă ca să nu mori devreme. Căci pietrele acestea pot fi plasate în multe locuri și astfel vibrează pe toată planeta, poate că doar pe Stația Spațială Internațională oamenii sunt protejați, cât timp pietrele acestea nu ajung purtate și de sateliții orbitali ca să supravegheze și vorbele din Atmosfera Superioară. Iar cine moare nepregătit pentru moarte merge în Iad, unde este MULT mai rău decât pe Pământ!
Ați înțeles? Supremația Pietrelor Vorbelor este exponențial mai puternică și mai pătrunzătoare decât era Securitatea ceaușistă! Șescu-Șescu-Ceaușescu a făcut blocuri din beton pentru ca oamenii să se poată turna mai ușor între ei la Securitate, spre comparație cu blocurile din cărămidă de pe vremea dejistă, unde sunetele se aud mai greu. Dacă aveai bafta să nu ai microfoane secrete prin casă, puteai vorbi cu năduh la „Fon-Fon-Telefon” după ce îl acopereai cu perna, plapuma, pantalonii pentru bulumaci groși sau ce se mai nimerea gros(olan) la îndemână, și cu prețul unei voci mai Fon-Făite la Tele-Fon puteai totuși să vorbești de belea fără măcar un interogatoriu la Tovarășul Secu. În schimb pietrele detectează și cuvinte mai inofensive zise de unul singur în lift, closet, debara, cămară, baie, chiler, beci, pivniță, magazie și... galeria din mină! Forța lor de pătrundere prin materie sfidează și cutiile metalice ale lifturilor moderne, unde nu pătrunde semnalul de telefon, dar ajung vibrațiile Pietrelor. Și cu repercusiuni dinamice, însă în ansamblu cu foarte mult mai drastice!
Comentarii
Trimiteți un comentariu