CHEILE DE LA HOTEL

 Ceva mai devreme în vara aceasta, am văzut o știre unde se spunea cu ce mai pleacă românii din hotelurile de pe litoral, adică ce se mai "șutește" din ele :) . Unii, inclusiv cu șezlongurile de pe plajă. Iar asta mi-a adus aminte că odată am plecat și eu cu ceva dintr-un hotel de la... munte!

Să vă zic cum a fost. A fost ceva involuntar. Nu ca în știrea de la mare, unde oamenii știau ce fac. Eram în anul 2002, în clasa a șaptea, și am fost într-o excursie de week-end la Predeal, la hotelul "Turist". Am fost acolo cu dirigintele nostru, cu ceilalți... doi (2) băieţi de la noi din clasă (da, da, eram ca o clasă-fantomă), un coleg al dânsului de la Liceul de Chimie din Pitești, unde mai preda dirigintele, și niște elevi - ceva mai mulți - de clasa a XI-a de la liceul acela.

Hotelul ăsta Turist cred că avea cel mult o stea, că era mai mult ca o casă mai mare cu multe camere, și era cam răcoare în cameră, nu prea erau dotări la vremea aia - fiind și sfârșit de toamnă, vorba poeziei lui Alecsandri. Liceenii erau mai petrecăreți și "gășcoși", mai puneau muzică și mai destindeau atmosfera. În acel week-end m-am plimbat și eu prin Predeal, în grup sau singur, am urcat pe jos Clăbucetul și-am ajuns sus în pădure (nu venise încă zăpada iernii), sâmbătă am mers cu profesorii noștri la un meci de divizia a nu știu câta (Făgărașul cu nu mai știu cine), unde se strigau vulgarități cu literele S și P... Am socializat și cu "cei mari" de-a unșpea. A fost o excursie scurtă, dar interesantă!

Duminică era 1 Decembrie (cum o să fie și anul ăsta) și începuse să ningă frumos la Predeal, taman când să plecăm. Camera noastră (camera 101, la etaj) avea o singură cheie și trebuia să avem grijă care cum o purtăm și cum plecăm, eram toți trei băieții cazați împreună în cameră de 2. Eu aveam o geantă de voiaj (una încăpătoare, unde pusese bunica de mâncare, de exclamase unul din colegi "Și-a luat ăsta mâncare pentru trei luni!"). Iar când trebuia să ne pregătim să plecăm și să predăm, așa cum era normal, camera, am constatat că nu mai găsim cheia de la cameră!

Ne-am agitat sincer, a venit și omul responsabil - nu știu dacă merge să îi zicem "cameristul" - și a întrebat "Ce d...u' ați făcut cu ea?", cheia pe nicăieri... Nu am stat să ne controlăm pe toți pe îndelete prin bagaje, ce-i drept, până la urmă omul a adus o dublură sau copie de rezervă a cheii de la "CAM. 101" și asta a fost. Ne miram, fiindcă cheia fusese OK cât stătuserăm, adică nu o pierduserăm pe undeva prin Predeal prin preumblările noastre!

Am plecat spre casă cu microbuzul, am mers pe unde veniserăm, pe Pârâul Rece, Culoarul Rucăr-Bran și prin Câmpulung spre casă la Pitești, ne-a prins și întunericul pe drum, deh, de 1 Decembrie, pe la Pitești ploua... De la ninsoarea predeleană până la ploaia piteșteană!

Băieții de la liceu erau cam caterincoși pe final de excursie, existau și manele la vremea aia din 2002 deja, pe drum am ascultat melodia aia cu "C-așa beu oamenii buni / De sâmbătă până luni", mai era una cu "O fetiță tare mică este tare frumușică, / Are doar optișpe anii (sic!) și e plină de dușmanii!" ssu ceva de genul, iarăși mai era una cu 

"Dragostea și nedreptatea

Mi-au adus singurătatea!"

sau tot cam așa, a trecut muuultă vreme de-atunci și le-am mai uitat. Mai acceptabilă muzica la drumul de dus!

În fine, ajuns acasă și desfăcând bagajul că s-a terminat voiajul, hop apare și cheia cu mâner alb, inscripționată cu majuscule "CAM. 101"!

Ce se întâmplase? Fără să vreau și fără să-mi dau seama, băgasem cheia în bagaj, în cameră, înaintea plecării. Pesemne am avut capul în altă parte, după repriza de socializare cu liceenii, care abordase niște teme de discuție cam necușer, și n-am lăsat cheia unde trebuia. Bine barem că nu s-a gândit nimeni, la fața locului, să ne percheziționeze ca la poliție, că eu nici nu mă aveam bine cu colegii de clasă-fantomă, din păcate, și sigur s-ar fi crezut că am vrut s-o fur, cheia, și nu ar fi ieșit bine! Putere de convingere nu prea aveam printre colegi.

Așa, am păstrat acasă ca suvenir involuntar cheia camerei o sută unu de la Hotelul Turist din Predeal. Nu am mai fost niciodată acolo. Dirigintele a mai pomenit la un moment dat ceva, în treacăt, despre o excursie nouă acolo în week-end-ul cu 1 martie 2003, care pica sâmbăta ca Mărțișorul de la anul din 2025, dar nu s-a materializat. Nici nu am insistat să întreb, doar unul dintre ceilalți doi băieți a întrebat "Tot acolo?" şi, la auzul confirmării, l-a privit sugestiv pe celălalt coleg, că stăteau unul lângă altul în cealaltă parte a clasei. Cum am mai zis, nu mă aveam bine cu colegii, acolo la gimnaziu :( !

Și colac peste pupăză, nu prea am fost bine supravegheați în excursia aceasta și pesemne nici nu fusese anunțată la noi la școală cum trrbuie, pentru că pe urmă, profesoara noastră de germană, care mă știa pe mine om mai serios, m-a întrebat unde fuseserăm vineri (ziua cu plecarea, am plecat după prima oră conform înțelegerii cu dirigintele), eu am răspuns sincer, iar unul din ceilalți doi băieți din clasă a spus că am fost în altă parte. În plus, am auzit cum că dirigintele nostru "era mangă" și el cu elevii aceia de liceu. Așadar, de "bine" supravegheați ce-am fost în această excursie, am șparlit și eu involuntar niște chei de hotel!

Cum ziceam, n-am mai fost niciodată pe la Hotel Turist pe-acolo. Nici nu am păstrat până astăzi cheia, poate doi-trei ani. Altfel, aș fi avut șansa cheii de rezervă, puteam și s-o returnez dacă mai treceam pe-acolo. Sper totuși că acum, în 2024, Hotelul Turist de la Predeal, dacă mai există, este mai frumos și mai bine dotat decât era acum 21-22 de ani! Şi mai cald prin camere iarna!

Voi ați plecat vreodată acasă cu amintiri de la hotel, fie ele vrute sau nevrute? :)