Treceți la conținutul principal

EXPEDIȚIA SPAȚIALĂ - Partea 2: Decelerarea și întoarcerea

Viteza aceasta maximă este de 51.43 de ani-lumină pe secundă. De la 18980.89 de ani-lumină parcurși încolo, ea se manifestă. La capătul celor 90 de secunde, s-a ajuns pe la 23661 de ani-lumină, deci o mare, mare parte din drumul până la miezul Galaxiei a fost făcut. Până acolo, cam aceeași varietate de forme și conținut. Planete, sateliți, comete, nove și supernove, stele pitice albe și roșii, asteroizi, meteoriți (organizați inclusiv în ploi de tipul Pleiadelor), centuri de asteroizi, planete pitice, nebuloase, nori stelari, unele planete singuratice (fără stele), foarte întunecoase și friguroase, de obicei din gaz înghețat, care în engleză se numesc „rogue planets”; câteva formațiuni dubioase care aduc a gaură neagră, și o densitate mai mare a stelelor, ce-i drept, pe măsura apropierii de Nucleu. La intrarea în cel de-al doilea sfert de oră al călătoriei, sunt 15 secunde de pregătire, în care viteza rămâne cea maximă, dar se pregătește scăderea ei. La circa 24484 de ani-lumină, 15 minute și 15 secunde de la plecare, atunci se începe decelerarea.


În primă fază, 45 de secunde în care decelerarea să atingă 2.5 procente, cu media 1.5 procente. Deci minutul 16 se termină cu 26176 de ani-lumină, dar și cu o viteză redusă pe la jumătate, pe la 25.66 de ani lumină pe secundă. Vin alte 30 de secunde cu decelerare stabilizată, la 2.5 procente, dar fără schimbarea direcției. La capăt, sunt 26720.33 de ani-lumină și o viteză încă și mai redusă, sub jumătate din anterioara, la cam 11.7 ani-lumină pe secundă. Acum se consideră că s-a ajuns suficient de departe, căci și conținutul stelar s-a aglomerat mai mult, deși nava ar mai putea evita, și se face schimbarea de direcție, însă pe moment se preferă și o reducere a decelerării, deci primele 30 de secunde sunt marcate de o decelerare redusă spre un procent, cu media de 1.5. Pe bord scrie că s-au făcut 27007 ani la capătul acestei jumătăți de minut, iar comandantul anunță în clar că „Mergem înapoi în direcția Sistemului Solar și decelerăm, avem mai mult timp să observăm minunățiile Galaxiei”.


-Comandante, strigă cineva, sper că nu rămânem blocați prin spațiu! Cât de mult scade viteza?

Comandantul gestionează situația și dă asigurări că viteza este ținută sub control. În următoarele trei minute, se merge spre casă cu rata constantă de decelerare de un procent. Anii-lumină parcurși cresc doar la 27615 de la 27007, iar viteza pe secundă a ajuns la doar 1.188 ani-lumină. Oamenii se îngrijorează din nou cu privire la blocajul spațial.


Însă comandantul se gândise minuțios la tot. În următoarele 15 secunde decelerarea este redusă la zero cu o medie de 0.6, ceea ce aduce nava la 1.079 ani pe secundă la 27633 de ani parcurși, și la 20 de minute și 15 secunde de călătorie, nava zboară iar stabilizat, dar cu 1.079 ani-lumină pe secundă, cu vreo 26 de milenii-lumină distanță față de casă.


-Comandante! Asta înseamnă vreo șapte ore! Și așa timpul trece parcă tot mai greu aici! cârcotește un cârcotaș.

-Oameni buni! Planul nostru este ca, în timp ce ne deplasăm în siguranță și absolut sub control, să ne facem atât demonstrația rapidității și-a capacității noastre tehnologice, cât și timpul necesar, aici în spațiu, ca să observăm pe îndelete grandiozitatea Universului pe care Dumnezeu l-a construit pentru noi! Șapte ore nu sunt șapte milenii, noi mileniile-lumină ale spațiului le înghițim deja într-un mod probat, foarte eficient, iar dacă la începutul drumului am mers mai repede, ne bucurăm acum mai mult de minunile care se derulează sub nasul nostru! Mulțumiți și înțeleși?


Nimeni nu se mai fofilează și nu mai mustăcește. Oamenii se bucură din plin de peisajul multi-stelar, desfășurat acum mult mai cu încetinitorul, față de Star Wars-ul policolor de mai devreme, și pătrund mai bine în superbitatea imaginilor captate până acum în timpul excursiei, fiind treptat absorbiți de noile planete și sisteme stelare (cu relief, formațiuni noroase, inele saturnoide și tot restul tacâmului) de care Nava luase la cunoștință.


Pentru a împăca totuși Capra cu Varza Spațială, după încă trei minute și un sfert în care s-a zburat cu viteza asta stabilă, deci de la 23m 30s încolo, comandantul mai face o mică accelerare extra, adică de la cota 27845 urmează 30 de secunde în care se accelerează către 1 procent, cu media 0.6 pe secundă, și după 24 de minute de călătorie oamenii zboară spre casă cu 1.3 ani-lumină pe secundă, au 27882 ani-lumină la bord (și încă vreo 25500 și mai bine până pe Pământ) și cu o accelerare de 1% pe secundă, vizibilă pe ecranele de agrement de la bord, care va fi menținută, conform anunțului prin portavoce, în următoarele minute. Oamenii se mai destind.


Un minut de accelerare procentuală de acest fel aduce viteza 2.384 pe secundă și cota 27991 parcursă. Al 26-lea minut de călătorie aproape dublează viteza (4.374) și anii parcurși devin 28192. Evident că și pe-afară toboganul cosmic merge mai repede. Tendința este aceeași și în minutele 27 și 28, spre mulțumirea celor temători și nerăbdători, așa că se ajunge la 14.725 ani-lumină pe secundă și circa 29238 la bord (circa 24300 calculați până acasă).


Următoarele două minute sunt de readucere la zero a accelerării, cu o medie de 0.6 procente pe secundă, așa că la fix 30 de minute de la decolare, se zboară a treia oară cu o viteză stabilă, care este 30.368 ani-lumină pe secundă și 31861 la bord (cam 21700 rămași).


Oaspeții servesc masa în mod frugal, cu mâncare specifică misiunilor spațiale de pe ISS, nefiind o călătorie planificată să țină mult și să se lase cu saci spațiali de dormit. Încă trei minute se zboară cu viteza asta mare și stabilă, spre ușurarea multora, adică se ajunge la 37357 de ani și jumătate, și mai sunt cam 16200 până acasă. Comandantul vrea să decelereze iar, dar își freacă metodic un deget pe tâmplă, se mai gândește o dată și le mai lasă pasagerilor mâncăreți trei minute de respiro. Deci 36 de minute, 30.368 ani-lumină pe secundă, 42854 de ani-lumină la bord și circa 10700 rămași din drum.


Minutul 37 face o decelerare controlată, către 1.5 la sută, cu media 0.85. Se ajunge la 44292 la bord, cu 9300 rămași și 18.04 pe secundă. Următorul minut rămâne cu decelerarea constantă de 1.5% pe secundă. Se ajunge la 7.176 pe secundă și 45005 la bord, circa 8600 rămași. Urmează 30 de secunde de scădere la 1% a decelerării, cu media 1.28. Sunt 45187 la bord, 4.813 pe secundă și cam 8400 în față.


De la 38m 30s la 40m, un minut și jumătate cu decelerarea de un procent, se ajunge la 45473 cu 1.929 pe secundă și circa 8100 rămași.

-Comandante, iară riscăm să stăm vreo două ceasuri!


Minutul 41 este de restabilizare a vitezei, cu o medie de decelerare de 0.4, apoi vine un minut de viteză stabilă la 1.51 ani-lumină pe secundă, așa ca să se ajungă la 45669 cu vreo 7900 rămași, iar prima jumătate din minutul 43 este cu o reaccelerare spre 0.5 procente cu media 0.3. Se ajunge la 1.657/s cu 45718 la bord.


-Dacă ne jucăm de prea multe ori de-a accelerarea și decelerarea, nu este bine! Aveți încredere că totul este în siguranță și sub control!


De la 42m 30s la 45m se zboară în accelerarea de 0.5 procente. Se ajunge la 46092.9 cu 7500 de ani-lumină rămași până pe Pământ, și 3.519 pe secundă. Comandantul mai ține ritmul așa un minut, se ajunge la 4.771/s cu 46344, apoi 30 de secunde de restabilizare a vitezei cu media de 0.2 accelerare (se ajunge la 5.076/s cu 46497 la bord și 7100 până acasă), și aici anunță că asta va rămâne viteza stabilă până ce se ajunge suficient de aproape de părțile noastre.


-Suntem în minutul numărul 47, cu viteza actuală facem distanța până acasă în mai puțin de 25 de minute. Să ne bucurăm și noi cel puțin o oră spațială de aceste minunății! Aceasta să fie ora noastră de evadare în spațiul cosmic!


Zborul continuă pe o traiectorie ce-i drept diferită de cea de la venire, într-o măsură bine controlată, ca să fie diversitate stelară, dar se merge sigur înspre Sistemul Solar. Masa continuă, se pornesc discuții mai entuziaste, mai vesele, iar de la 47m 30s la 50m se fac 47263 la bord și vreo 6250 până acasă.


-Haidem să ne și jucăm ceva la bordul navei! Timp avem, cel puțin zece minute cu viteza actuală suntem bine. Ce propuneți? Șah pe scurt? Pinball? Să diluăm puțin gravitația ca să jucăm bowling în spațiu!?


În paralel cu imaginile maiestuoase care continuau să se preumble pe ecranul plat de pe tavan, oamenii aleg Bowling-ul și bilele se plimbă în mod amuzant prin aer când gravitația este reglată la 25% din normal. La capătul primei ore de călătorie, sunt 50314 ani-lumină parcurși la bord și 3200 până acasă.


-Mai păstrăm cinci minute viteza curentă, apoi trebuie într-adevăr să decelerăm, căci ne vom apropia de Sistemul nostru iubit!

-Am înțeles, Senior Comandante. Trăiască progresul cosmic!!!


Comandantul surâde:

-Trebuie să înțelegem că această navă poate să mai facă mult mai multe și să ne ducă până mult mai departe prin alte locuri, prin ținuturi stelare pe care nu am bănuit vreodată că ar exista și pe plaiuri unde nu ne-am fi putut imagina că știința noastră omenească va putea vreodată răzbate. Ce facem astăzi este o încălzire pentru începători, în realitate vitezele pentru care a fost proiectată nava pot ajunge cu mult, cu mult mai sus, până la autenticul salt în hiperspațiu și chiar mai mult, se pot face călătorii intergalactice de toată frumusețea, care să probeze sau, după caz, să dezaprobe teoria Universului care se întinde pe miliarde de ani-lumină sau... pe infinită distanță! Acum am călătorit cu puțin peste cinci decenii-lumină distanță la secundă (și da, vă spun onest că o secundă aici este la fel ca una de pe Pământ, așa cum o zi din Creația Domnului este totuna cu o zi de pe Pământ!), dar să știți că la călătorii de anvergură mai mare putem vorbi despre mii de parseci pe secundă. Cel mai înalt și rafinat mod de operare al navei acesta este! Mai veniți cu noi în călătorii și veți vedea.


După 65 de minute, cota de bord era vreo 51842 de ani-lumină parcurși, iar până pe Pământ mai erau cam 1680 raportați rămași. În continuare constelațiile de pe cer arătau alandala comparate cu ale noastre de acasă. Baza de date cu noutăți spațiale crescuse serios, nu mai era o încropeală. Vin 30 de secunde de decelerare către 0.5 procente cu media 0.3, se ajunge la 4.624 ani/s cu 51992 la bord și 1530 rămași. De la 65m 30s la 68m se zboară cu noua rată constantă de decelerare de 0.5 procente, care iar scade dramatic viteza sub jumătate, la 2.169/s, cu 52480 la bord și circa 1040-1045 ani-lumină rămași până acasă. Vin alte 30 de secunde pentru stabilizarea vitezei (media de decelerare 0.24), se ajunge la 2.014 pe secundă și 52545 la bord, cu aproximativ 980 de ani-lumină până pe Pământ, și comandantul anunță:


-Aceasta este ultima stabilizare de viteză peste 1 an-lumină pe secundă! Câteva minute cu ea și apoi facem decelerarea cea mare! Ultimul mileniu până acasă!


De la 68m 30s la 74m, cinci minute și jumătate, se zboară așa. Oamenii se uită cu atenție pe geam ca să vadă dacă se recompun treptat constelațiile familiare. Se ajunge la cota 53211 cu circa 315 ani-lumină până pe Pământ, cam devreme ca să se revadă mare parte din constelații. Minutul 75 este unul de aranjare a unei decelerări mai calme, de 0.3, cu media 0.18, se ajunge la 53328 de ani parcurși și 1.804 pe secundă, cu fix 200 rămași până pe Pământ și afișați ca atare pe ecranul cel mare, apoi, după un minut de 0.3, se scade la un an-lumină și jumătate pe secundă și distanța față de Pământ se reduce la jumătate. 53428 de ani parcurși. Cerul încă nu seamănă cu al nostru așa de bine. Mai trece și minutul 77, se ajunge la 1.25 ani/secundă și 53511 parcurși cu aproximativ 16 ani-lumină rămași, într-adevăr Carurile și Grebla se așază tot mai mult la locurile lor, iar următoarele 5 secunde sunt de o decelerare mai agresivă, spre 6%, cu o medie de 4 procente. Se scade la 0.98 pe secundă, circa nouă ani-lumină și jumătate până acasă, iar în prealabil Comandantul anunță acest lucru dimpreună cu pre-intenția de a trece și pe la Alpha Centauri, care stă vreo cinci ani-lumină mai în față, cu un unghi de 15 grade în dreapta.


Vin alte 10 secunde cu decelerarea de 6%, se scade la jumătate de an-lumină pe secundă, se trece razant pe lângă Alfa Centauri (dar cu belșug de poze, și cine este atent și simte secundele are timp și să vadă direct cu ochiul), se ajunge la 53526 de ani-lumină pe aparat și doi ani-lumină până pe Pământ, cerul arată deja în mare parte ca acasă, iar de aici decelerarea se accentuează - o ia devălmaș pe pantă tare de tot. Sunt 77m 15s. Următoarele 5 secunde urcă decelerarea spre 10% cu o medie de 8.4%, sunt 0.293 ani/s, 53528 la bord și câteva zecimi de an-lumină până pe Pământ, dar încă nu se intră în Sistemul Solar, ci se trece drept în fly-by. Nava își pregătește direcția cu precizie de picosecundă, următoarele 5 secunde decelerează spre 16% cu o medie de 13.5%, se mai parcurge cam un an-lumină care mărește offset-ul pregătitor față de Pământ la cam 1.1 ani și se scade la 0.123 ani/s, iar următoarele 10 secunde sunt de decelerare către 20% cu o medie de 18% în minus pe secundă, s-a ajuns la 0.014 ani-lumină pe secundă și 0.6 ani până pe Pământ.


Aici are loc o înscriere clară pe traiectoria spre Pământ și spre Sistemul Solar, în spațiul interstelar gol și monoton de mai devreme, la 77min 35s. Următoarele 15 secunde duc spre o stabilizare rapidă a vitezei, cu o medie de decelerare de 6.4% pe secundă, distanța la Pământ scade la 0.47 ani-lumină, iar de la 77min 50s viteza este de 5 miimi de an-lumină pe secundă, stabilizată, și cu ea se zboară un minut și 10 secunde, până se termină minutul 79.


Între timp, comandantul îi întreabă pe pasageri:

-Aceia dintre dumneavoastră care vreți să participați și la următoarea noastră îmbarcare, ce ați dori să vizităm data viitoare?

Din mai multe glasuri entuziasmate ies răspunsurile:

-Proxima Centauri, mai pe îndelete!

-Inelele lui Saturn!

-Steaua Sirius! Vrem și poze!

-Rigel și Betelgeuse!

-Constelația Vărsătorului! Ba nu, toate semnele zodiacale!

-Grupul planetelor Kepler!

-UY Scuti!


Înveselit de optimismul răspunsurilor, comandantul zice:

-Încet, încet, le luăm pe rând... Mai trebuie lucrat la managementul trecerii dintr-o categorie de viteză într-alta, că unele lucruri zise de voi cer viteze mai mici și trebuie lucrat cu grijă când nava trece prin mai multe categorii consecutive de viteză, de la mic la mare - plus că sunt multe chestii de vizitat prin mai multe părți. Iar legat de înregistrarea informațiilor despre aștrii, constelațiile, într-un cuvânt OBIECTIVELE spațiale pe care le vizităm, vedeți foarte bine dotările logistice de pe navă. Captorii noștri nu scapă nimic din vedere. Poate facem două sau mai multe călătorii separate, ori ne îmbarcăm pentru mai mult timp, că astăzi nu ar trebui să depășim o oră și ceva.

-Dar departe, în spațiul cosmic, nava poate fi pusă și să circule cu viteze foarte mici, să zicem cinci kilometri pe secundă, pentru a explora îndeaproape un anumit astru? întreabă cineva.

-Da, sigur că da. Un bun plan de operare a categoriilor de viteză în călătorie face posibil și acest lucru. Ca participant activ la definirea algoritmilor navei, vă pot garanta!


Sunt vreo 53530 de ani-lumină la bord, distanța până acasă a ajuns la circa 12-13 sutimi de an-lumină (mai mult de o mie de miliarde de kilometri, totuși, și încă nu se intră în Sistemul Solar). După 79 de minute are loc altă decelerare controlată, 10 secunde de scădere la 5% cu media 3.2%, se ajunge la 0.08 ani-lumină distanță de noi și vreo 3 miimi de an-lumină pe secundă. La bord zice 53530.256.


Aici deja suntem înapoi la kilometri. Sunt cam 31.72 de miliarde pe secundă, la 79m 10s, și circa 760 de miliarde de kilometri de casă. De aici traiectoria este tot mai sigură. Urmează 30 de secunde cu decelerarea de 5% activată. Contorul de kilometri zice 506368232592649966.375 km. Mai sunt 3 sutimi de an-lumină sau vreo 285 de miliarde de kilometri. Viteza a ajuns pe la 6.47 miliarde de km/s. În următoarele 20 de secunde, până se fac 80 de minute, decelerarea scade la 2% cu o medie de 3%. Mai sunt 190 de miliarde, cu circa 3.41 miliarde pe secundă. Pe contor sunt 506368331431261773.594 de kilometri sau 53530.317 ani-lumină.


După alte 30 de secunde sunt 110 miliarde de kilometri rămași, după alte 30 de secunde, 65 de miliarde. La 81 de minute de călătorie, viteza a ajuns la circa 975 de milioane de kilometri pe secundă.


În acest punct, comandantul scade iarăși decelerarea. 10 secunde de reducere de la 2% la 1%, în medie 1.4% decelerare pe secundă. Distanța scade la 56 de miliarde de kilometri. Sunt circa 835 de milioane de kilometri pe secundă la 81m 10s.


Cu rata asta de decelerare, drumul mai continuă 40 de secunde. Distanța se înjumătățește, viteza ajunge la 553 de milioane de kilometri pe secundă, Soarele se profilează luminos în față.


Comandantul decide să păstreze acești parametri alte 40 de secunde, voind să asigure o intrare triumfală printre primele noastre planete. La 82m 30s, sunt 9.5 miliarde de kilometri rămași și circa 366.3 milioane de kilometri pe secundă. Deocamdată, încă nu s-a ajuns la Pluto, Charon și Neptun, dar marile constelații arată iar exact ca înainte, iar Soarele se vede tot mai clar ca stea alăturată, cu diametrul unghiular în creștere. Unii călători își folosesc mini-telescoapele ca să încerce să găsească Pământul.


După alte 20 de secunde, mai sunt 2.6 miliarde de kilometri până pe Pământ și circa 296586000 de kilometri pe secundă. S-a trecut și pe lângă Uranus, planeta care își apleacă pe rând polii în fața Soarelui. Comandantul mai ține zece secunde viteza asta și după 83 de minute decelerează mai mult.


Se face un fly-by care duce nava la circa 500 de milioane de kilometri dincolo de Pământ, așadar se schimbă direcția și vin 5 secunde de decelerare puternică spre 8%, cu o medie de 5%. Alte 10 secunde cu cei 8%. Apoi alte 15 secunde. La 83m 30s, contorul complet spune:


Noua viteză și noua distanță la capătul intervalului: 20547092.917 km/s (de 68.547 ori cea a luminii), 506368520451866549.969 km. Ani-lumină de viteză: 0.000, ani-lumină parcurși: 53530.337.


Au loc redirectări repetate față de Pământ, făcute la nanosecundă - acum distanța este de circa 450 de milioane de kilometri, dinspre Jupiter, de pe partea cealaltă a Soarelui.

Pasagerii sunt de cu timp avertizați să se pregătească pentru aterizare. Bâlbele de accelerare/decelerare la întoarcerea dintr-o călătorie făcută prima dată, cu marje de distanțe astronomice atât de mari, sunt inerente. Dacă sunt gestionate cu pricepere și cu eroism, cu atât mai bine.


După 30 de secunde sunt cam 230 de milioane, după alte 40 de secunde sunt 215 milioane. Comandantul face o restabilizare de viteză în 20 de secunde, cu medie decelerativă de 3%. Între timp, viteza a devenit la loc subluminică, dar acest lucru NU înseamnă reactivarea instantanee a ceasurilor terestre. Alte lucruri sunt de rezolvat - cu aducerea în siguranță a pasagerilor din îndepărtatul Spațiu.

Cu ultima restabilizare, comandantul a ajuns prea jos la viteza navei. Câștigă doar vreo 600000 de kilometri. Așa că de la cei circa 26721 de kilometri pe secundă, în 10 secunde pune la punct o accelerare spre 3%, cu medie de 1.8% pe secundă. Sunt 214 milioane până acasă și vreo 32460 de kilometri pe secundă.


De la 84min 10s, în 20 de secunde se fac 213 milioane cu circa 60223 km/secundă. Comandantul mai ține 30 de secunde accelerarea, se fac 210 milioane cu circa 150630 km/s, iar de la 85 de minute la 85 cu 30, el face o nouă stabilizare, cu o medie de 1.6% accelerare pe secundă până se stabilizează iar.

Sunt 204 milioane de kilometri rămași la o viteză stabilă de circa 246624 de kilometri pe secundă, cu 506368520698821449.531 de kilometri pe bord sau 53530.337 de ani-lumină. De aici înainte anii-lumină nu se mai modifică nici măcar în miime.


De la 85m 30s la 96 de minute, comandantul merge sigur pe el cu viteza asta. Se fac 48 de milioane de kilometri. Nava trece cu măiestrie pe lângă mai mulți asteroizi și pe lângă Venus, aflată pe partea dinspre Jupiter a Soarelui. 

Față de Soare, nava trece la o distanță de 27 de milioane de kilometri, iar temperatura externă atinge recordul călătoriei: 879 de grade Celsius. Înăunru, ambianță plăcută, se înțelege. Se disting bine protuberanțele și trei pete solare, iar călătorii nu pregetă să folosească ocazia de a se poza cu Soarele, care mai de care.

-O dată-n viață, avem un Soare mare-n spate! Știți bancul cu unsoarea?... Un Soare avem și noi lângă noi!


Pământul reapare în față ca un Luceafăr mare, iar oamenii se bucură să revadă lumina cunoscută a Soarelui. Câțiva dintre ei fac fotografii de amintire cu Marte, Jupiter și Venus în timp real, iar cineva întreabă:

-Dar ce culoare are pământul de pe Venus?

-Pământul nostru?

-Nu... voiam să zic solul venusian! Că am văzut într-o poză pe Internet că ar fi galben, dar Venus văd că e mai mult portocalie și pare să fie... fasole, adică gaz!

-Nu, solul venusian chiar are aspect gălbui, numai că planeta este permanent acoperită de un strat gros de nori, explică altcineva.


Nava mai zboară și-n minutele 97 și 98 tot cu viteza asta, mai rămân 18 milioane de kilometri, Soarele se micșorează în spate, prin geamul de jos, căruia îi sunt activate filtrele de protecție a vederii pasagerilor ca să-l poată privi direct, iar Pământul crește treptat sub ochi, o retină iscusită poate deja să distingă continentele mijind pe el. Și Luna, minusculă deocamdată, pentru cei cu o excelentă acuitate vizuală.


Este timpul unei noi decelerări. Contorul zice 246696.273 km/s (de 0.823 ori cea a luminii), 506368520884337053.031 km. Ani-lumină de viteză: 0.000, ani-lumină parcurși: 53530.337.


(Partea III: https://mineapeter.blogspot.com/2021/08/expeditia-spatiala-partea-3-coborarea.html)

Comentarii

Cele mai bine văzute

Pe jos de la Pitești la Alexandria

Luni, 18 februarie 2019, o zi cu soare de primăvară emancipată pe-afară, fiind într-o perioadă liberă mai lungă, am dat drumul unei noi drumeții, uneia pe care o doream, anume să fac o dată în viață drumul pe jos din Pitești în Alexandria. În capitala județului „Dili-Dili-Teleorman”, mai fusesem o dată cu microbuzul în sâmbăta noroasă de 26 noiembrie 2011, ca să o vizitez, apoi într-altă sâmbătă, una de vară cu căldură mare (24 iunie 2017), când, după ce m-am întors cu microbuzul de la Drăgășani, unde fusesem pe jos în noaptea „ de Sânziene ”, am plecat cu alt microbuz la Alexandria, pentru că voiam să văd din autobuz câmpia dintre Alexandria și București. Dar cele două drumuri au diferit prin ceva: în 2011, după Costești, s-a mers până pe la Vulpești, unde este intersecția dintre DN65B (spre Roșiorii de Vede) și DJ504 care merge spre Alexandria și Giurgiu. Și mai departe pe acel DJ504 până la Alexandria, pe câtă vreme în 2017 s-a trecut prin Roșiori, unde mai fusesem pe jos cu o

Altă dată am mers pe jos de la Pitești până la Drăgășani

În luna iunie 2017, dacă tot fusesem o dată în viață până la Roșiori, și asta pe jos, am vrut să leg și Drăgășaniul de povestea asta cu mersul pe jos pe distanțe mari, că nici acolo nu mai fusesem vreodată. Îmi dorisem prin decembrie 2011 să fac o călătorie până acolo ( cu microbuzul, la acea vreme, deși și atunci am făcut niște drumeții pe jos), dar o lăsasem încolo pentru nu se știe când. Iar în iunie 2017, „încălzit” zdravăn de mersurile astea pe jos, am hotărât că a venit vremea, în sfârșit, și pentru Drăgășani. Așa că în seara de 23 iunie 2017 (o vineri, imediat după Solstițiu) am pornit-o iar pe jos de acasă, pregătit cu rucsacul obișnuit în spate (cumpărat special de la Decathlonul de lângă autostradă, pe 14 februarie în 2017), cu provizii precum mai mulți litri de apă la PET, mere și ceva ciocolăți, plus vesta de biciclist pentru mersul de noapte ( că pietonii trebuie să poarte și ei îmbrăcăminte semnalizoare noaptea) , luată și asta special, tot de la Decathlon, în iarna a

Drumeție sud-vest-argeșeană de 1 mai

După două luni de amânări sistematice, fiind noi în vacanță în Săptămâna Luminată din cel de-al treilea an de după ultimul Paște sărbătorit pe 1 mai, mi-am făcut în sfârșit ceva mai mult curaj și-am hotărât să plec spre sud-vestul extrem al județului Argeș, recte-Polidecte pe DJ679, care se rupe la sud de Lunca Corbului. Prima dată voisem pe-acolo pe 28 februarie/1 martie (și-am renunțat), după aia ar fi fost de 7-8 Martie (am lăsat-o și pe-asta baltă), mai pe urmă, după ce-am terminat cu vacanța cealaltă pe care-am avut-o personal la serviciu anul ăsta, am mai „trântit” și-alte date de vineri-sâmbătă ca 29/30 martie, 5/6 aprilie, 19-20... și, în fine, mai rămăsese că de pe 30 aprilie plec în sfârșit, cu ocazia libertății prelungite din Săptămâna Luminată. De data asta, ăsta este un exemplu de drumeție trântită cu anticipare pe parcurs, și cu schimbare de plan. Planul inițial, dorit încă din februarie, fusese să ajung până în județul Olt, eventual să ating Teleormanul cu piciorul

TURNEUL AFRICĂNESC AL LUI CEAUŞESCU

Cică se face că, prin toamna anului 1982, Ceauşescu de un Nicolae şi Nicolae Ceauşescu şi-a propus, a ales şi a decis să întreprindă o vizită de pace şi prietenie prin câteva ţări emergente africane. Voia relaţii economice noi, avantajoase şi care să consolideze imaginea României de ţară socialistă puternică. Să vedem cu ce şoşele, cu ce momele şi cum s-a soldat aventura aceasta extracontinentală. 1. BENINUL Începe cu Beninul, o ţară vest-africană mare aproape cât jumătate din România cea strămoşească (ceea ce l-a şi încurajat, de altfel, pe Tovarăşul Carpatin în acest demers), şi are o întrevedere elocventă cu conducătorul Kérékou, un reputat marxist al locului. Ei se întâlnesc pe Muntele Sokbaro şi, cu sprijin logistic de la Bucureşti, discuţiile sunt transmise în direct la radio. Ţara se afla deja în epoca post-colonială, fiind independentă şi având de vreo şapte ani denumirea Benin, căci se numise Dahomey, iar mai înainte-vreme chiar „Regatul Dahomey”, şi cum acum avea un P

Am fost odată pe jos de la Pitești la Roșiorii de Vede

Era 16 iunie 2017 și voiam să fac pe jos, o dată în viață, drumul dintre Pitești și Roșiorii de Vede, plecând vineri seară și ajungând a doua zi acolo. Inițial voisem să-l încep în vinerea de dinainte (9 iunie), dar nu am avut bună stare (dispoziție) să îl încep atunci, era și înnorat și nu-mi venea bine la socoteală. Dar în noaptea următoare era lună plină pe cer, s-a mai înseninat și mi-a părut rău că nu am plecat atunci. Iar în seara de 16 iunie am ieșit într-adevăr din Pitești, pe șoseaua spre Craiova, prin zona de periferie Craiovei - Bradu (piteștenii știu ce înseamnă asta), am luat-o cu răbdare și pas mare prin Albota spre Cerbu și pe la kilometrul 107 am cotit-o într-adevăr la stânga, pe șoseaua la a cărei intrare scrie „Alexandria 102” și, respectiv, „90 Roșiori de Vede”. Deja se întuneca și până să ajung la Costești (unde se află stabilimentul Lactagului) s-a făcut întuneric de tot. Chiar dacă 16 iunie este una dintre cele mai lungi zile din an, totuși la noi orice zi a