Treceți la conținutul principal

EXCURSIA SPRE ANDROMEDA (partea 3) - Între galaxii

Evadarea în spațiul intergalactic presupune ieșirea într-un mare, mare gol vizual, care însă constă în mult hidrogen cald, ionizat, așa că temperatura exterioară nu mai este pe lângă zero Kelvin (minim înregistrat: 0.08 grade K), ci crește pe la 2200 de grade Celsius, mai mult cu o sută de grade decât maximul înregistrat la cățărarea prin atmosfera terestră. Dar se vede clar că în spate se conturează o foarte mare roată luminoasă, și că în față este mult, mult întuneric cu niște cercuri luminoase îndepărtate.

Punct la 20 de minute, se intră în procesul de stabilizare a vitezei: durează 15 secunde să se reducă la zero accelerația, cu o medie de 2.1 procente pe secundă, așa că la 20m 15s viteza finală este 3719.437 ani-lumină pe secundă, cu pasagerii aflați deja la o distanță de 120 504.619 ani-lumină de casă. În spate Calea Lactee s-a transformat într-o roată mare, dar care totuși se cam duce mai încolo. Și roțile din depărtare se mișcă pe cer și unele, inclusiv Andromeda, se apropie și se măresc. Andromeda este acum țintă drept în față.


Analizând distanța și viteza, unul dintre matematicieni deduce:

-Fraților, în 10-15 minute ajungem la Andromeda!

Iar comandantul pune gaz pe foc:

-Am putea să mergem și mai repede, dar vă dau special timp extra ca să admirați spațiul intergalactic. Uitați și Norii lui Magellan mai la stânga. Puteți servi între timp masa, iar cine are stare poate să și tragă un pui de somn de ațipeală, alias Siesta Spațială!


Pe ecrane apare distanța rămasă până la periferia cea mai apropiată, respectiv până la nucleul Galaxiei Andromeda, după modelul rutier terestru care măsoară distanțele până la centrele localităților. Calea Lactee se reduce din ce în ce, la capătul minutului 21 de drum s-au parcurs 291 598.739 de ani-lumină. Andromeda crește.

Peste încă un minut sunt 518 484.42 de ani-lumină parcurși. Oamenii deja s-au adaptat la cifrele mari și la marele spațiu negru, fără stele, doar cu roți și rotițe, dimprejurul lor. Calea Lactee s-a făcut cam cât o roată obișnuită de la Dacie, pe care o privești de la doi metri. Andromeda devine mai luminoasă.


În următoarele câteva minute, oamenii mănâncă sau își fac siesta, se bucură de spectacolul galaxiilor care se mișcă pe cer și, în special, admiră micșorarea Căii Lactee, care se face cât roata de cașcaval de pe masa ciobanului, și creșterea mai mare a Andromedei, care are mai multe culori prin centrul mai întunecos și se face ea cât roata de rezervă de la Nissan Patrol.


După 25 de minute, computerele spun că s-au parcurs 1 191 702.587 de ani-lumină de acasă, deci aproape jumătate din drumul până la Andromeda. Totodată, numărul echivalent de kilometri este aproape imposibil de exprimat în tipurile de date normale dintr-un limbaj de programare pe calculator: 11 272 872 691 581 703 191, nu prea departe de numărul maxim de boabe de grâu cerute ca răsplată în legenda inventării jocului de șah. Chiar și matematicienii se uită cu respect tăcător la aceste cifre.


Un coleg de drumeție, mai hâtru de felul lui, le zice:

-De ce vă speriați așa de grandiozitatea Universului? Voi chiar nu ar trebui. Cine s-a obișnuit cu imensitatea numerelor de la matematică, nu are de ce să se mai lase impresionat de imensitatea cifrelor din Univers. Numerele pot fi chiar mai mari decât cantitățile Universului. Și așa cum în matematică se poate ajunge să lucrezi comod cu enormități numerice, tot așa și mărimile de căpetenie ale spațiului cosmic pot fi cucerite și să nu ne mai sperie. Fruntea sus, oameni ai cifrelor!


Alții se arată nedumeriți de preconizarea ca această călătorie să țină mai mult decât cealaltă, dat fiind că se apropiau cu atâta spor de galaxia Andromeda:

-Dacă în 5-10 minute suntem deja la destinație, cât de mult o să stăm? La ce bine ne mișcăm, am zice c-o să fim înapoi acasă tot în timpul în care am trage un pui de somn. Și-atunci la ce bun să ne facem paturile și să avem atâta mâncare la bufet?...

-Beh, păi... cum așa? Am venit și-am bătut atâta minune de drum ca să stăm două clipe!? O să explorăm mai mult timp galaxia, zice un cunoscător al călătoriilor, care participase și la prima excursie și, mai mult, era unul dintre programatorii algoritmilor spațiali (și singurul programator care fusese și la prima călătorie). Mai încolo o să și decelerăm la o viteză rezonabilă, care să ne permită să ne plimbăm mai agale ca să vedem multe lucruri, iar la timpul potrivit luăm iar viteză mare și ne întoarcem acasă... cu respectarea procedurilor de rigoare la aterizare! Oricum, acum și aterizarea va fi mai puțin bâlbâită decât data trecută. Aveți încredere, că v-o spun din sursă ultra-sigură!


Peste alte trei minute, sunt 1 864 920.755 de ani-lumină în spate. Asta înseamnă aproape de trei sferturi din drumul până acolo. Pe ecrane și pe ochelarii spațiali, Andromeda este deja o mare roată spiralată, semănând cu o pizza șuchie, și alături de ea stau, mari și luminoase, galaxiile-secundant M32 și M110, mai mici. Prin telescoape se disting deja primele conglomerate stelare, sub formă de fragmente de praf luminos după tipicul celui care tot compune banda Căii Laptelui. Până și numărul de kilometri s-a apropiat extrem de tare de cel de boabe de grâu de mai sus: 17 641 158 519 192 559 028 de km. În curând trebuie activat Modul Algoritmic de Precizie Aritmetică Arbitrară pentru a mai putea reprezenta cu acuratețe distanțele.


La acest capitol, programele au fost prelucrate cu rapidul limbaj C și binecunoscutele sale biblioteci aritmetice GMP și MPIR, după preferințe, în funcție de care dintre ele se comportă mai rapid - special pentru numerele foarte mari, mult prea mari pentru tipurile de date clasice, fie ele raționale, cu virgulă mobilă sau întregi. Așadar, la ajustarea instantanee a noii precizii, mesajul este reformat în:


Noua viteză și noua distanță la capătul intervalului: 35 183 899 600 059 976.985 km/s (de 117 376 517 393.095 ori cea a luminii), 17 641 158 519 192 560 026.300 km. Ani-lumină de viteză: 3 719.437, ani-lumină parcurși: 1 864 920.755. Parseci pe secundă: 1 140.360, parseci parcurși: 571 775.097.


Și mai trec două minute. La împlinirea jumătății de ore de călătorie, noul mesaj este:

Noua viteză și noua distanță la capătul intervalului: 35 183 899 600 059 976.985 km/s (de 117 376 517 393.095 ori cea a luminii), 21 898 410 370 799 816 734.000 km. Ani-lumină de viteză: 3 719.437, ani-lumină parcurși: 2 314 972.679. Parseci pe secundă: 1 140.360, parseci parcurși: 709 758.699.


Andromeda s-a apropiat foarte mult. Este timpul pentru pregătirea unei decelerări. Mai trec 15 secunde, până când distanța este 2 374 483.678 de ani-lumină, apoi, pe parcursul următoarelor 30 de secunde, se setează o decelerare de până la 6.4 procente, în medie cu 2.8 procente pe secundă, ceea ce la 30m 45s duce la 2 450 066.057 de ani-lumină parcurși, cu o viteză de 1 586.592 pe secundă (mai puțin de jumătate). Prima spirală este foarte aproape. Un mesaj vizual pe ecrane anunță că au fost deja observate planete de mărime comparabilă cu Jupiter, dar în stare solidă (pe la noi, astfel de corpuri mari fără lumină proprie sunt în mod normal gigante gazoase).


La 31 de minute fix, anii-lumină parcurși sunt 2 465 216.647, cu 588.306 ani-lumină pe secundă. Urmează un reglaj puternic de scădere a decelerării la 1.5 procente, în 10 secunde, astfel că, în medie, nava mai dă în jos la viteză cu 3.2 procente pe secundă. Anii trecuți cresc la 2 470 568.968 și viteza mai scade la 424.968 pe secundă. Apoi, până la completarea minutului 32, se ajunge la 2 485 564.535 ani-lumină și cam 199.6 pe secundă. Iar acum. pentru prima dată de când se folosesc astfel de nave, are loc o dublă redefinire instantanee de viteză, sau re-reglare: la nivel de sub o picosecundă durată, se aduce la zero decelerarea și se reinaugurează accelerarea, cu 0.2 procente pe secundă, care apoi să fie menținută 15 secunde, după care la 32m 15s să se restabilizeze instantaneu accelerația la zero. De aceea, la 32m 15s, sunt cam 2 488 813.03 ani-lumină parcurși (sau circa 763 057.256 de parseci) și 205.676 ani-lumină în fiecare secundă să fie parcurși, la viteza aceasta stabilă.


-Foarte curând intrăm într-una dintre spiralele bogate, după cum se vede, ale Andromedei! Maxim 35000 de ani-lumină mai avem până să fim oficial, conform definiției astronomice, în interiorul Galaxiei. Admirați acest peisaj mirific și miraculos!


Într-adevăr, precât se poate deja vedea, în imensa roată de pizza spiralată se află o netăgăduibilă minunăție de culori stelare diversificate, constelații, prafuri de stele, supernove și nove, pulsari, densitate de planete (în medie o planetă la fiecare 7 stele, conform unei scanări minuțioase pe o rază de 60000 de ani-lumină împrejur, de care analizorii de bord ai navei se ocupă deja de zor, cu spor), o proporție relativ mare de planete solide a căror rază este între 2 și 20 de raze terestre (ceea ce pe la noi NU prea se obișnuiește, cercetările au relevat că peste 95% dintre planetele peste dublul razei Pământului sunt gigante gazoase sau gazoși înghețați, după caz), multe stele mari și fierbinți care au sisteme planetare de cel puțin 2-3 aștri, planete cu și fără sateliți naturali, sateliți a căror formă poate fi atât sferică, precum și diformă, sateliți-asteroizi, unii dintre ei sunt mari peste jumătate din raza planetei-stăpâne, ca în cazul Pluto-Caronte, aproape formând sisteme bi- și chiar tri-planetare; unele stele au protuberanțe foarte largi, formând o coroană stelară ce poate atinge și jumătate din raza stelei, practic încăciulind-o, ceva ce, iarăși, prin Calea Lactee NU se vede în mod obișnuit; telescoapele cele mai puternice revelează până și faptul că, în medie, la fiecare mie de ani-lumină cubi din spirala andromedică scanată există minim 2000 de planete a căror culoare se aseamănă cu cea a Pământului, și aproximativ câte 1500 care seamănă cu Marte.


La viteza stabilă curentă a navei, nu poate dura mai mult de câteva minute până la inserția galactică în Andromeda (numită și integrare galactică sau intrare în circuit). Mai toată lumea este absorbită de detaliile absolut fascinante ale noii lumi, îndeosebi aceia care au deja cunoștințe temeinice de astronomie și-și cunosc galaxia. La sfârșitul minutului 35, distanța până acasă este 2 522 955.263 de ani-lumină.


Comandantul anunță:

-În următoarele 10 secunde intrăm în Andromeda! Numărătoare inversă: 10, 9, 8, 7, 6... spune el repede.

Entuziasmați, toți numără în picioare, câteva sticle de șampanie sunt pregătite dinainte, iar la clipa zero, cu toții strigă în cor:

-Andromedaaaaa!!!

Comentarii

Cele mai bine văzute

Pe jos de la Pitești la Alexandria

Luni, 18 februarie 2019, o zi cu soare de primăvară emancipată pe-afară, fiind într-o perioadă liberă mai lungă, am dat drumul unei noi drumeții, uneia pe care o doream, anume să fac o dată în viață drumul pe jos din Pitești în Alexandria. În capitala județului „Dili-Dili-Teleorman”, mai fusesem o dată cu microbuzul în sâmbăta noroasă de 26 noiembrie 2011, ca să o vizitez, apoi într-altă sâmbătă, una de vară cu căldură mare (24 iunie 2017), când, după ce m-am întors cu microbuzul de la Drăgășani, unde fusesem pe jos în noaptea „ de Sânziene ”, am plecat cu alt microbuz la Alexandria, pentru că voiam să văd din autobuz câmpia dintre Alexandria și București. Dar cele două drumuri au diferit prin ceva: în 2011, după Costești, s-a mers până pe la Vulpești, unde este intersecția dintre DN65B (spre Roșiorii de Vede) și DJ504 care merge spre Alexandria și Giurgiu. Și mai departe pe acel DJ504 până la Alexandria, pe câtă vreme în 2017 s-a trecut prin Roșiori, unde mai fusesem pe jos cu o

Altă dată am mers pe jos de la Pitești până la Drăgășani

În luna iunie 2017, dacă tot fusesem o dată în viață până la Roșiori, și asta pe jos, am vrut să leg și Drăgășaniul de povestea asta cu mersul pe jos pe distanțe mari, că nici acolo nu mai fusesem vreodată. Îmi dorisem prin decembrie 2011 să fac o călătorie până acolo ( cu microbuzul, la acea vreme, deși și atunci am făcut niște drumeții pe jos), dar o lăsasem încolo pentru nu se știe când. Iar în iunie 2017, „încălzit” zdravăn de mersurile astea pe jos, am hotărât că a venit vremea, în sfârșit, și pentru Drăgășani. Așa că în seara de 23 iunie 2017 (o vineri, imediat după Solstițiu) am pornit-o iar pe jos de acasă, pregătit cu rucsacul obișnuit în spate (cumpărat special de la Decathlonul de lângă autostradă, pe 14 februarie în 2017), cu provizii precum mai mulți litri de apă la PET, mere și ceva ciocolăți, plus vesta de biciclist pentru mersul de noapte ( că pietonii trebuie să poarte și ei îmbrăcăminte semnalizoare noaptea) , luată și asta special, tot de la Decathlon, în iarna a

Drumeție sud-vest-argeșeană de 1 mai

După două luni de amânări sistematice, fiind noi în vacanță în Săptămâna Luminată din cel de-al treilea an de după ultimul Paște sărbătorit pe 1 mai, mi-am făcut în sfârșit ceva mai mult curaj și-am hotărât să plec spre sud-vestul extrem al județului Argeș, recte-Polidecte pe DJ679, care se rupe la sud de Lunca Corbului. Prima dată voisem pe-acolo pe 28 februarie/1 martie (și-am renunțat), după aia ar fi fost de 7-8 Martie (am lăsat-o și pe-asta baltă), mai pe urmă, după ce-am terminat cu vacanța cealaltă pe care-am avut-o personal la serviciu anul ăsta, am mai „trântit” și-alte date de vineri-sâmbătă ca 29/30 martie, 5/6 aprilie, 19-20... și, în fine, mai rămăsese că de pe 30 aprilie plec în sfârșit, cu ocazia libertății prelungite din Săptămâna Luminată. De data asta, ăsta este un exemplu de drumeție trântită cu anticipare pe parcurs, și cu schimbare de plan. Planul inițial, dorit încă din februarie, fusese să ajung până în județul Olt, eventual să ating Teleormanul cu piciorul

TURNEUL AFRICĂNESC AL LUI CEAUŞESCU

Cică se face că, prin toamna anului 1982, Ceauşescu de un Nicolae şi Nicolae Ceauşescu şi-a propus, a ales şi a decis să întreprindă o vizită de pace şi prietenie prin câteva ţări emergente africane. Voia relaţii economice noi, avantajoase şi care să consolideze imaginea României de ţară socialistă puternică. Să vedem cu ce şoşele, cu ce momele şi cum s-a soldat aventura aceasta extracontinentală. 1. BENINUL Începe cu Beninul, o ţară vest-africană mare aproape cât jumătate din România cea strămoşească (ceea ce l-a şi încurajat, de altfel, pe Tovarăşul Carpatin în acest demers), şi are o întrevedere elocventă cu conducătorul Kérékou, un reputat marxist al locului. Ei se întâlnesc pe Muntele Sokbaro şi, cu sprijin logistic de la Bucureşti, discuţiile sunt transmise în direct la radio. Ţara se afla deja în epoca post-colonială, fiind independentă şi având de vreo şapte ani denumirea Benin, căci se numise Dahomey, iar mai înainte-vreme chiar „Regatul Dahomey”, şi cum acum avea un P

Am fost odată pe jos de la Pitești la Roșiorii de Vede

Era 16 iunie 2017 și voiam să fac pe jos, o dată în viață, drumul dintre Pitești și Roșiorii de Vede, plecând vineri seară și ajungând a doua zi acolo. Inițial voisem să-l încep în vinerea de dinainte (9 iunie), dar nu am avut bună stare (dispoziție) să îl încep atunci, era și înnorat și nu-mi venea bine la socoteală. Dar în noaptea următoare era lună plină pe cer, s-a mai înseninat și mi-a părut rău că nu am plecat atunci. Iar în seara de 16 iunie am ieșit într-adevăr din Pitești, pe șoseaua spre Craiova, prin zona de periferie Craiovei - Bradu (piteștenii știu ce înseamnă asta), am luat-o cu răbdare și pas mare prin Albota spre Cerbu și pe la kilometrul 107 am cotit-o într-adevăr la stânga, pe șoseaua la a cărei intrare scrie „Alexandria 102” și, respectiv, „90 Roșiori de Vede”. Deja se întuneca și până să ajung la Costești (unde se află stabilimentul Lactagului) s-a făcut întuneric de tot. Chiar dacă 16 iunie este una dintre cele mai lungi zile din an, totuși la noi orice zi a