După degringolada prezidențială avută loc în aceste zile la Alegeri-Bulegeri, cred cu adevărat că ar fi bine pentru noi să revenim la forma de guvernare de Regat! Anul 2024 trebuia să fie un an bisect, electoral și special, cu nu mai puțin de patru rânduri de alegeri pentru țara noastră și, de ce nu, nu numai: europarlamentarii, primarii, parlamentarii normali și... președintele! De deștepți sau PROȘTEPȚI ce-au fost, conducătorii noștri au suprapus primele două tipuri de alegeri la începutul verii, înainte de Fenomenul Babașa-Bașa-Bacalbașa. Nu m-am dus la vot. Am fost un hikikomorist autist și fricos. Între timp, Dulăul Luteran cel din fruntea patriei a cochetat cu ideea șefimii la NATO și, eventual, oricum, de ce nu, cel puțin cu ideea de a se căpătui măcar cu un portofoliu european după depunerea mandatului numărul 2 prezidențial din țară. Dacă i-ar fi ieșit schema cu NATO, ar fi plănuit alegerile "perzidențiale" ATIPIC DE DEVREME, taman în septembrie, duminică pe 15 și...

  Lucovid Unitarianul Nu lasă să treacă anul Fără vorbe cu toptanul La Sfânta noastră, arianul! Când ne-a năpădit un virus Cu țepi de scris pe papirus, Ne-a dezbinat nea Lucovid La nivel de individ! Guvernul lui ne-a trântit legi În plin Postul de Câșlegi, Ca să nu mai ieșim din case Nici în zilele frumoase! Ai legii oameni măgădani Jupuiau oamenii de bani Când erau și ei la plimbare Ziua în amiaza mare! Măgăreala pe plan intern A fost girată de Guvern, Ca să stăm închiși de Paște Și nici pe la Sfintele Moaște! Dar cât de mare-a fost prostia, Tot n-au făcut nemernicia De a-i goni pe enoriași De la Sfânta de la Iași! Și-acum când doarme și Covidul, Ni s-a trezit Lucovidul Să meargă la Sfânta noastră Să-și turuie limba măiastră! Fă-te ortodox, măi nene! Că acuși vine Moș Ene Și-unitarianul răsad Te va duce drept în Iad! Ne-am săturat de eretici, De Dulapi și de bezmetici; Vrem niște buni politicieni La Victoria și Cotroceni! Ia gata cu palavrele, Ca...

Iar cu notarul de mai sus, refuzul degradant al acestei vânzări, pe lângă dezonoarea la adresa mea, venea şi ca o încununare a eşecurilor noastre de a ne elibera de "locul blestemat" de la țară, după cum îl numea tata, căci Tania şi cu mine mai avuseserăm şi noi nişte clienți eşuați, în 2013 şi 2014 cel puțin, în 2014 făcuserăm şi cadastrul şi clientul nu a mai răspuns la telefon. Şi cumpărătorii noştri de acum erau în ipostaza periculoasă de a se căra între localități cu ditamai cash-ul, echivalentul în lei al aproape douăzeci de mii de euro. Şi nu mai țin minte exact, un act, parcă certificatul de intabulare, era blocat la acest notariat pentru o lună, iar notarul pretindea la telefon "O sută de euro plus TVA" pentru deblocarea acestuia, înainte să nu mai vorbim deloc cu el. Eu aş fi fost dispus să plătesc şi aceşti bani, ca să putem avea toate actele şi să vindem de îndată la alt notariat din Piteşti. Dar dacă nici nu se mai putea vorbi cu notarul... Plus că soli...

Aşa că până la noua încercare din vara lui 2016 de a vinde la țară, mama a doua m-a tratat şi ea ca pe un copil, sau tânăr cu nevoi speciale de ajutor, şi nu m-a lăsat complet singur în ce ținea de casele de la țară: m-a reprezentat prin procură, o bună prietenă avocată ne-a reprezentat şi ne-a ajutat de asemenea, că neamurile erau rele mai departe şi eu eram nerecunoscut sau considerat debil de către ele, ca să vă dați seama unde duce lipsa unei educații puternice; dar procurile expiră şi ele după trei ani, aşa că în două mii şaişpele ăla şi calendarul a fost fatidic: procura mea pentru Tania, mama a doua, a expirat fix cu cinci zile înainte de data stabilită pentru vânzare-cumpărare, eu am dat şi atunci dovadă de atitudine nesigură pe mine, când ar fi trebuit să fiu bărbat mai hotărât (aveam deja 26 de ani şi jumătate aproape), notarul părea că trage şi el de timp şi parcă evita să-şi arate fața; se vedea că nu sunt nici singur în poveste, deşi eram proprietar (pentru povestea cu pro...

 Bine v-am găsit iar! Ați avut vreodată probleme cu un notar public? Poate că da, poate că nu, vorba lui Gabriel Cotabiță. Poate mai mari, poate mai mici. Luați mai jos de vă minunați de o întâmplare: În anul 2016 aveam de vândut o proprietate la țară în Argeş. Chiar în satul cu "Bâlciul rebuturilor", adică la Piscani :) . Fusese proprietatea străbunicilor până după 1989, apoi printr-un lanț de morți premature sau nu, în doar vreo două decenii moştenirea aceasta cu bucluc a ajuns să cadă pe capul meu. De ce cu bucluc? Vă invit să vă înarmați cu răbdare, căci urmează un context familial mai larg, ca să se înțeleagă de ce era importantă descotorosirea de acest loc de la țară întâi şi întâi. O să iasă şi aici o adevărată Cronică pe bune de viață. Chiar vă rog să vă pregătiți de ceva răbdare, eventual pe mai multe reprize de citit, că este o cronică zdravănă de viață omenească, şi de preferință fără tutun că nu e sănătos :) ! Chiar dacă era "la țară" şi avea aer curat c...

 Ceva mai devreme în vara aceasta, am văzut o știre unde se spunea cu ce mai pleacă românii din hotelurile de pe litoral, adică ce se mai "șutește" din ele :) . Unii, inclusiv cu șezlongurile de pe plajă. Iar asta mi-a adus aminte că odată am plecat și eu cu ceva dintr-un hotel de la... munte! Să vă zic cum a fost. A fost ceva involuntar. Nu ca în știrea de la mare, unde oamenii știau ce fac. Eram în anul 2002, în clasa a șaptea, și am fost într-o excursie de week-end la Predeal, la hotelul "Turist". Am fost acolo cu dirigintele nostru, cu ceilalți... doi (2) băieţi de la noi din clasă (da, da, eram ca o clasă-fantomă), un coleg al dânsului de la Liceul de Chimie din Pitești, unde mai preda dirigintele, și niște elevi - ceva mai mulți - de clasa a XI-a de la liceul acela. Hotelul ăsta Turist cred că avea cel mult o stea, că era mai mult ca o casă mai mare cu multe camere, și era cam răcoare în cameră, nu prea erau dotări la vremea aia - fiind și sfârșit de toamnă, v...

Să ne imaginăm că niște cercetători mai perseverenți și dăruiți de Sus cu niște puteri speciale au cercetat, au progresat și au reușit să descopere, să aranjeze și să pună la treabă niște pietre speciale care sunt capabile să detecteze vorbele rostite de oameni și să acționeze asupra lor. Mai exact, pietrele respective pot să identifice, pe o rază bine definită de kilometri împrejurul lor, și pe baza unei liste reglabile de cuvinte-cheie, cu ajutorul vibrațiilor remote, toate persoanele care rostesc cuvintele respective și, instantaneu, să înceapă să emită radiații tot de la distanță, care să varieze după intensitate și, într-un timp mai lung sau mai scurt, să ducă la transformări în ADN-ul și celulele acelor oameni, într-o durată de la câteva zeci de minute la câteva ore. Iar preschimbările acestea să fie mai intense decât ceea ce înțelegem în mod clasic prin raze X sau legenda otrăvirii lui Gheorghiu-Dej cu stronțiu! Grupul de cercetători a reușit să dezvolte un sistem foarte bine el...

 La bloc trăiește-un nene, La bloc trăiește-un nene, Ura, lelița mea, la bloc trăiește-un nene. E fecior de țăran, E fecior de țăran, Ura, lelița mea, e fecior de țăran. Țăranul e pe câmp, Țăranul e pe câmp, Ura, lelița mea, țăranul e pe câmp. El are o nevastă, El are o nevastă, Ura, lelița mea, el are o nevastă. Nevasta un copil, Nevasta un copil, Ura, lelița mea, nevasta un copil. Copilul o dădacă, Copilul o dădacă, Ura, lelița mea, copilul o dădacă. Dădaca un pisoi, Dădaca un pisoi, Ura, lelița mea, dădaca un pisoi. Pisoiul prinde șoareci, Pisoiul prinde șoareci, Ura, lelița mea, pisoiul prinde șoareci. Șoarecii la brânză, Șoarecii la brânză, Ura, lelița mea, șoarecii la brânză. Brânza în butoi, Brânza în butoi, Ura, lelița mea, brânza în butoi. Butoiul la gunoi, Butoiul la gunoi, Ura, lelița mea, butoiul la gunoi. Gunoiul se arde, Gunoiul se arde, Ura, lelița mea, gunoiul se arde. Focul arde tare, Focul arde tare, Ura, lelița mea, focul arde tare. După foc rămâne cenușă, După f...

Nu mai mâncăm lucruri, ci „consumăm”. Nu mai găsim trupuri (!), ci „localizăm corpuri”. Nu mai punem suflet în ceva, ci „investim”. Nu mai suntem inși, ci „indivizi”. Nu mai intrăm undeva, ci „pătrundem”. Nu mai alegem, ci „selectăm”. Nu mai sunt treburi următoare, ci „proxime”. Nu mai avem întâmplări în viață, ci „experiențe”. Nu mai moare omul... neah-naah, ci de fapt „decedează”. Nu mai primim încuviințare, ci „autorizație”. Nu mai suntem oameni, ci „persoane”. Nu mai clicăm mausul la calculator, ci „executăm clic”. Nu mai suntem bolnavi, ci „pacienți”. Nu mai suntem copii, ci „minori”. Nu mai suntem umblători pe drum, ci „participanți la trafic”. Nu mai luăm înapoi, ci „recuperăm”. Nu mai citim (cine o mai face), ci „lecturăm”. Nu mai suntem mici și mari, ci „minori și majori”. Nu mai vorbim noi cu noi, ci „conversăm”. Nu mai vedem, ci „observăm”. Nu mai dăm mizerii pe gât afară, ci „expectorăm”. Nu mai facem deosebiri, ci „discriminăm”. Nu mai suntem meseriași, ci „resurse”. Nu ma...

Mulți oameni cred că Bucureștiul este un loc al banilor mulți și că, pentru asta, merită să mergi să stai în el. Dar mai sunt și alte prețuri de plătit (nu doar financiare), și asta dincolo de toată harababura cu mutarea acolo, care nici asta nu-i floare la ureche. * Astfel, ce poți să vezi și să trăiești la București? Centrul Vechi? E plin de pericole și de destrăbălare. Parcurile bucureștene? Au și ele pericolele și mizeriile lor. Ce să mai zicem de tot răul și golăneala care se pot întâmpla în transportul în comun, vânzolit rău și el, bașca blocajele periodice de la Metrou? Sau de gălăgeala sistematică din traficul stradal  personal. Banca Națională a României? Marii hoți ai patriei au o legătură și cu ea. Catedrala? Nu era gata în 2019, nu este foarte gata nici măcar acum, în 2024; în plus, faptul că un neortodox (papa, cu „p” mic) a intrat acolo cu pompă mare ESTE o problemă. Una din sfera mai înaltă a lucrurilor, cea spirituală. La bloc în București? E periculos să bei de la ...

  -Ai zis că stăteai sâmbătă în casă, la tine în cameră, la calculator, nimic neobișnuit până acum, și când deodată, zi. -Am auzit deodată bătăi puternice, aproape ca pumnul, în ușă. M-am dus să văd. -Ce ai văzut? -Am văzut pe vizor, erau trei oameni. Unul stătea mai în față, ceilalți unul lângă altul la spatele lui. Atunci am deschis și le-am dat bună ziua, iar fruntașul lor m-a întrebat de numele meu, i-am spus că da, eu sunt, ceilalți doi tăceau și se uitau la mine, și el a mișcat spre mine o mapă cu foi de hârtie ce-o avea în mână, spunând că au venit cu ordinul de a mă evacua din apartament, să îl aplice. -Așa? Dar de la ce autoritate erau? Nu ți s-au prezentat? -Nu au spus dacă sunt de la poliție ori judecătorie. Nu au arătat nicio legitimație. Doar conducătorul lor a spus „Am venit aici cu ordinul dumneavoastră de evacuare din locuință, pentru execuție”. Nu aveau uniforme de ceva. Erau trei, foarte lați în umeri, în special cei doi de la spate, unul dintre ei cre...

Exact în cele câteva ore de după sentința pe viață a banditului, preschimbată în expediție inopinată spațială soldată cu one-way ticket, poliția bucureșteană a arestat trei tipi care sunt acuzați că au orchestrat împreună un omor deosebit de grav comis pe o stradă în dreptul unui club, într-un oraș din țară. Ei au fost reperați și prinși pe Strada Horațiu de la București, când mergeau la ambasada Spaniei ca să-și procure pașapoarte false de la un dealer de făcături pentru vestul Europei (și care șmenar a fost „zăltat” și el printr-o operațiune separată). Crima fusese comisă cu patru zile mai înainte, iar cei trei țucălari ai societății  erau un alt wrestler cercetat disciplinar de către federația sa pentru comportamente nesportive pe stradă și doi mai slabi la trup, în schimb pasionați înfocați de mașini și motoare de viteză. Victima lor era un alt om care se găsea sub control judiciar pentru că într-o noapte, ceva vreme mai înainte de asta, tot pe la clubul ăla, se luase în corzi ...