Treceți la conținutul principal

ROMÂNIA SĂ REDEVINĂ REGAT!

După degringolada prezidențială avută loc în aceste zile la Alegeri-Bulegeri, cred cu adevărat că ar fi bine pentru noi să revenim la forma de guvernare de Regat!


Anul 2024 trebuia să fie un an bisect, electoral și special, cu nu mai puțin de patru rânduri de alegeri pentru țara noastră și, de ce nu, nu numai: europarlamentarii, primarii, parlamentarii normali și... președintele!
De deștepți sau PROȘTEPȚI ce-au fost, conducătorii noștri au suprapus primele două tipuri de alegeri la începutul verii, înainte de Fenomenul Babașa-Bașa-Bacalbașa. Nu m-am dus la vot. Am fost un hikikomorist autist și fricos. Între timp, Dulăul Luteran cel din fruntea patriei a cochetat cu ideea șefimii la NATO și, eventual, oricum, de ce nu, cel puțin cu ideea de a se căpătui măcar cu un portofoliu european după depunerea mandatului numărul 2 prezidențial din țară. Dacă i-ar fi ieșit schema cu NATO, ar fi plănuit alegerile "perzidențiale" ATIPIC DE DEVREME, taman în septembrie, duminică pe 15 și-apoi pe 29.

Nefiind capabil de a obține sinecura dorită, și făcând astfel un plus de rușine comunității săsești din care își trage originea, președintele nostru a trebuit să își pună palma în fund și să se resemneze în restul de jilț rămas pe calendar la Cotroceni, iar planul cu alegerile la culesul viei a căzut și el ca un castel de hârtie creponată unsă cu ulei de pilaf expirat. Privind acum în urmă, poate că totuși era mai bine să fi fost așa! Alegerile din septembrie ar fi reușit probabil cu brio, și astfel nu mai aveam debandada de acum, ci un președinte ales care ar mai fi așteptat câtva timp, așa cum și primarii cei decalați de Covidul din 2020 au mai stat anul acela sau anul ăsta câteva luni, în 2024 fiind paraleli cu noii primari aleși pe axa primăriilor. Dar așa?...

A venit sfârșitul de toamnă în stil Vasile Alecsandri, sau "Cri-cri-cri, toamnă gri", mierlamentarii au aranjat iarăși original alegerile, cu intercalația parlamentarelor între prezidențiale ca un copil printre picioarele părinților săi în patul conjugal, deci de această dată FĂRĂ să mai facă economie de duminici, plus altă premieră specială: Votarea de Ziua Națională!

În anul 2005 am făcut școală de Ziua Națională, era într-o joi, prima zi liberă disponibilă după greva preuniversitară de la școală din noiembrie 2005, iar anul ăsta în 2024 am și votat de Ziua Națională. Anii 1996 și 2019 au fost și ei ani electorali cu 1 decembrie duminica, dar atunci alegerile s-au terminat în noiembrie. Mai demult, parlamentarele din anii bisecți erau o dată cu primele prezidențiale. Iar următorul astfel de an duminicar de Ziua Națională se anunță a fi 2052, dar nu știu dacă și atunci se va vota la parlamentare de 1 Decembrie!

Și uite-așa. Manevra cu ziua națională la "Vota-Vot" a sunat și ea destul de creepy și de cringe, că s-ar distrage lumea de la vot sub imperiul sărbătorii naționale, ca să nu poată vota poporul cu sufletul și cu-amănuntul și să nu mai iasă marii cai bălai ai Sistemului din pricina aceasta.

Cu toate acestea, la parlamentarele de Ziua Națională s-au strâns cu vreo șaizeci la sută mai mulți oameni decât la măscăria pandemică de la votul din anul douăzeci-douăzeci, însă pe primul loc a ieșit tot partidul trandafirilor, continuator istoric al cominterniștilor. Cu o săptămână înainte însă, prima tentativă prezidențială (ajunsă acum de-a adevăratelea la stadiul de tentativă) a avut un rezultat-surpriză, sinuos și șerpos, unde, cum-necum, cu toată tehnologia și banii dibaci invocați, un om liber de partid - așa cum în matematică există numere întregi libere de x pătrat - a câștigat primul loc, după el s-a ițit o tanti primăriță cu păr dalb, iar restul, inclusiv cei doi titani partinici - Colacul și Ciunga -, au fost nevoiți pentru moment să își pună și ei palma în fund și să se mire ca dânsa-n târg. Iar unii dintre ei au și tresăltat în front!

După o sarabandă întreagă de contestații, dezvăluiri, ponegriri, dat la știri și mai departe pregătiri, trecând între timp și prin turul unic al pantalonilor viitorului Parlament de 1 Decembrie, CCR-ul care ies-toamnă a "zis-o-zis-o-interzis-o" pe Tanti Diana ba a primit renumărarea voturilor prezidențiale numărul unu - tot turul, nu doar candidatul -, ba a validat alegerile, ba a indicat într-o joi seară că nu ține cont decât de contestațiile celor doi băftoși de la Turul 1 (care nu existau), ba, a doua zi, când deja mijea ultima tură de alegeri, curtea constituției și-a asumat o maaare bombă socială și electorală în istoria țării noastre și A ANULAT ALEGERILEEE!... Îîî-îhââî-îhî, HÂC!

Da. A dat revert la alegerile prezidențiale din turul unu, adică din duminica de 24 noiembrie a lui 2024, cinci ani de la duminica omonimă din 2019, când președintele actual, brand nou "Dulapul Luteran de la Cotroceni", își pescuise din urnele cu voturile noastre al doilea mandat. Este drept că, dată fiind prestația celor doi candidați "cablificați" la butoanele turului doi prezidențial, era cam prea fabulos ca să fie adevărat. Adică prea-prea ca să se reușească așa ceva, cu elitele care se puneau contra. Chiar și așa, ideea unui rollback la prezidențiale suna și ea extrem și ca o bombă mare și tare. Și totuși, S-A ÎNTÂMPLAT!

Era chiar de Moș Nicolae și era zi de dezlegare la pește, și tocmai ce începusem și eu să mănânc niște mâncare cu pește când am aflat că s-au anulat. Nu era să-mi stea mâncarea în gât, ce-i drept, dar vestea cea nouă tot mi-a ciobit din plăcerea poftei. La Turul 1 Prezidențial iar n-am avut curaj să merg, mi-am continuat exilul în casă cu frica de reacțiile mele printre oameni, dar de Ziua Națională, la Parlamentare, chiar seara-n ultima oră de scrutin, mi-am făcut curaj și, după cinci ani și-o săptămână - deci nici în 2020 - am fost la vot.

Și ar fi urmat să merg și mâine. Dar, văzând situația actuală, nu mai ieșim anul ăsta la vot, dacă a zis CCR-ul să se reia TOT procesul electoral prezidențial, cu construirea listei de candidaturi cu tot, ceea ce poate să dureze măcar până pe 9 și pe 23 martie în 2025. Și cu președintele actual, se spun mai multe lucruri, el însuși a spus cu Constituția în brațe că rămâne până la următorul președinte, alții spun că NU poate rămâne după data normală de terminat cel de-al doilea mandat și că, deci, neputând nici fi alegeri până la Solstițiul de Iarnă, cineva-cineva tot va trebui să continue în locul lui până la primăvară, dar... cine?

Vreun interimar? Colacul? Ciungă?

Aici e-aici. Și-atunci, nu mai bine ne întoarcem noi LA MONARHIE?

Serios așa. Cu un Rege ales pe viață, sau cu transmisie dinastică, nu am mai avea alegeri de președinte și nici nevoie de voturi populare și liste de candidați cu lansări de campanie electorală pentru cine va fi capul statului. Noi am mai fost Regat în trecut, și o resuscitare a Regalității Române, fie ea și într-o formă îmblânzită de tip constituțional, după model norvegian, britanic sau spaniol, ar aduce mai multă liniște electorală și-un plus de prestigiu internațional special pentru România. Că și celelalte state regale sunt respectate!

Dar sigur, Regele României Refactorizate trebuie să fie bine ales și să nu fie fiștecine. El nu merge să fie nici Klaus Iohannis Refurbished 3.0 pe săsește, nici măcar pe panglica vreunui salam săsesc, dar nici să fie "Principesa Motoreta de România" sau altcineva din actuala Casă Regală care este stătută. Trebuie procedat cu atenție, și desigur să nu fie nici cineva din gama Colacu-Ciunga sau acoliții lor colaterali. Ideal ar fi să fie de neam regesc! Sau "de viță nobilă" ori regală, atât cât mai există urmași ai Caselor Regale din Europa.

Și iarăși, viitorul nostru Rege trebuie să fie bun barem cum au fost primii doi dintre ceilalți patru regi. Culmea dox-dox-paradox: tocmai jumătatea dintâi, cea neromânească și catolică (cu nemții Carol I și Ferdinand) a fost mai bună, iar jumătatea cea ortodoxă și românească, mai proastă, cu Cărluță al doilea, despre care, când era puști, bătrânul său străunchi Carol I zicea că se poartă ca un român adevărat - înjură și face datorii - și-apoi regele cu "r" mic, Mișu Viteză-Yvonica I de România, cel născut la mai puțin de nouă luni de la cununia părinților săi, neîncoronatul care a trădat la 23 august 1944 și le-a ușurat apoi comuniștilor calea, de-a primit Ordinul Pobeda de la Tătucul Stalin al Popoarelor, și se scrie faptul că la abdicarea de la sfârșitul lui 1947 nu l-a amenințat nimeni cu omorârea niciunui student arestat, ca să abdice, ci era deja pe bune cu comuniștii și înțeles cordial cu ei cum să plece pe cai buni din țară, iar povestea cu studenții și cu constrângerea lui de către Petru Groza ca să abdice a fost în fapt o minciună ca să nu știe poporul "ce cumplițenie". Iar pe la 16-17-18 ani taaare îi mai ardeau călcâiele și plângea cu foc după o fâșneață de fetișcană din Franța pe nume Yvonne, adică "Yvonica", de-l ruga până și tatăl lui să se poarte în fața oamenilor ca un bărbat adevărat și prinț. Și noi în 2017 i-am mai și făcut o înmormântare grandioasă acestui trădător de la 23 august 1944. PUAH!

Și atunci, dacă tot ni s-a dat să stăm în încă niște expectativă, bogatul an electoral 2024 să eșueze așa lamentabil taman la final și 2025 să fie și el afectat de coada alegerilor, în loc să fie un an de nouă liniște și construire sub un regim nou, atunci nu mai bine profităm de perioadă și desființăm de tot republica, restaurând Regalitatea?

Și Castelul Peleș merită să redevină palat regal activ, fie el și doar de vacanță. Ca loc pentru public, în ultimii ani el a ajuns nu doar în degradare și în îndelungă renovare, ci și un loc unde colcăie mafia cea evazionistă a biletelor revândute pentru turiști, de se face de mai mare rușinea și trage și Sinaia pe-o pată neagră. Și atenție și la moravurile cu minorele ale primarului din Sinaia. Un Rege la cârma țării nu ar fi direct implicat în toată lupta cu corupția și cu marasmul social românesc, dar lucrurile electorale ar fi mai simple și mai bine ordonate, iar atmosfera și prestigiul țării, altele. Un Rege bun este dator față de Dumnezeu și față de semeni să impună ORDINE ȘI RESPECT!

Trăiască Regatul României!!
Onor la Majestate!!

Comentarii

Cele mai bine văzute

Pe jos de la Pitești la Alexandria

Luni, 18 februarie 2019, o zi cu soare de primăvară emancipată pe-afară, fiind într-o perioadă liberă mai lungă, am dat drumul unei noi drumeții, uneia pe care o doream, anume să fac o dată în viață drumul pe jos din Pitești în Alexandria. În capitala județului „Dili-Dili-Teleorman”, mai fusesem o dată cu microbuzul în sâmbăta noroasă de 26 noiembrie 2011, ca să o vizitez, apoi într-altă sâmbătă, una de vară cu căldură mare (24 iunie 2017), când, după ce m-am întors cu microbuzul de la Drăgășani, unde fusesem pe jos în noaptea „ de Sânziene ”, am plecat cu alt microbuz la Alexandria, pentru că voiam să văd din autobuz câmpia dintre Alexandria și București. Dar cele două drumuri au diferit prin ceva: în 2011, după Costești, s-a mers până pe la Vulpești, unde este intersecția dintre DN65B (spre Roșiorii de Vede) și DJ504 care merge spre Alexandria și Giurgiu. Și mai departe pe acel DJ504 până la Alexandria, pe câtă vreme în 2017 s-a trecut prin Roșiori, unde mai fusesem pe jos cu o ...

Altă dată am mers pe jos de la Pitești până la Drăgășani

În luna iunie 2017, dacă tot fusesem o dată în viață până la Roșiori, și asta pe jos, am vrut să leg și Drăgășaniul de povestea asta cu mersul pe jos pe distanțe mari, că nici acolo nu mai fusesem vreodată. Îmi dorisem prin decembrie 2011 să fac o călătorie până acolo ( cu microbuzul, la acea vreme, deși și atunci am făcut niște drumeții pe jos), dar o lăsasem încolo pentru nu se știe când. Iar în iunie 2017, „încălzit” zdravăn de mersurile astea pe jos, am hotărât că a venit vremea, în sfârșit, și pentru Drăgășani. Așa că în seara de 23 iunie 2017 (o vineri, imediat după Solstițiu) am pornit-o iar pe jos de acasă, pregătit cu rucsacul obișnuit în spate (cumpărat special de la Decathlonul de lângă autostradă, pe 14 februarie în 2017), cu provizii precum mai mulți litri de apă la PET, mere și ceva ciocolăți, plus vesta de biciclist pentru mersul de noapte ( că pietonii trebuie să poarte și ei îmbrăcăminte semnalizoare noaptea) , luată și asta special, tot de la Decathlon, în iarna a...

Drumeție sud-vest-argeșeană de 1 mai

După două luni de amânări sistematice, fiind noi în vacanță în Săptămâna Luminată din cel de-al treilea an de după ultimul Paște sărbătorit pe 1 mai, mi-am făcut în sfârșit ceva mai mult curaj și-am hotărât să plec spre sud-vestul extrem al județului Argeș, recte-Polidecte pe DJ679, care se rupe la sud de Lunca Corbului. Prima dată voisem pe-acolo pe 28 februarie/1 martie (și-am renunțat), după aia ar fi fost de 7-8 Martie (am lăsat-o și pe-asta baltă), mai pe urmă, după ce-am terminat cu vacanța cealaltă pe care-am avut-o personal la serviciu anul ăsta, am mai „trântit” și-alte date de vineri-sâmbătă ca 29/30 martie, 5/6 aprilie, 19-20... și, în fine, mai rămăsese că de pe 30 aprilie plec în sfârșit, cu ocazia libertății prelungite din Săptămâna Luminată. De data asta, ăsta este un exemplu de drumeție trântită cu anticipare pe parcurs, și cu schimbare de plan. Planul inițial, dorit încă din februarie, fusese să ajung până în județul Olt, eventual să ating Teleormanul cu piciorul ...

TURNEUL AFRICĂNESC AL LUI CEAUŞESCU

Cică se face că, prin toamna anului 1982, Ceauşescu de un Nicolae şi Nicolae Ceauşescu şi-a propus, a ales şi a decis să întreprindă o vizită de pace şi prietenie prin câteva ţări emergente africane. Voia relaţii economice noi, avantajoase şi care să consolideze imaginea României de ţară socialistă puternică. Să vedem cu ce şoşele, cu ce momele şi cum s-a soldat aventura aceasta extracontinentală. 1. BENINUL Începe cu Beninul, o ţară vest-africană mare aproape cât jumătate din România cea strămoşească (ceea ce l-a şi încurajat, de altfel, pe Tovarăşul Carpatin în acest demers), şi are o întrevedere elocventă cu conducătorul Kérékou, un reputat marxist al locului. Ei se întâlnesc pe Muntele Sokbaro şi, cu sprijin logistic de la Bucureşti, discuţiile sunt transmise în direct la radio. Ţara se afla deja în epoca post-colonială, fiind independentă şi având de vreo şapte ani denumirea Benin, căci se numise Dahomey, iar mai înainte-vreme chiar „Regatul Dahomey”, şi cum acum avea un P...

Am fost odată pe jos de la Pitești la Roșiorii de Vede

Era 16 iunie 2017 și voiam să fac pe jos, o dată în viață, drumul dintre Pitești și Roșiorii de Vede, plecând vineri seară și ajungând a doua zi acolo. Inițial voisem să-l încep în vinerea de dinainte (9 iunie), dar nu am avut bună stare (dispoziție) să îl încep atunci, era și înnorat și nu-mi venea bine la socoteală. Dar în noaptea următoare era lună plină pe cer, s-a mai înseninat și mi-a părut rău că nu am plecat atunci. Iar în seara de 16 iunie am ieșit într-adevăr din Pitești, pe șoseaua spre Craiova, prin zona de periferie Craiovei - Bradu (piteștenii știu ce înseamnă asta), am luat-o cu răbdare și pas mare prin Albota spre Cerbu și pe la kilometrul 107 am cotit-o într-adevăr la stânga, pe șoseaua la a cărei intrare scrie „Alexandria 102” și, respectiv, „90 Roșiori de Vede”. Deja se întuneca și până să ajung la Costești (unde se află stabilimentul Lactagului) s-a făcut întuneric de tot. Chiar dacă 16 iunie este una dintre cele mai lungi zile din an, totuși la noi orice zi a...