Noi în județul Argeș, în sudul extrem, avem și un sat care se numește Ștefan cel Mare. La ieșirea din Pitești de după cartierul Craiovei, acolo unde DJ659 pleacă din DN65 lângă Târgul Săptămânal, pe indicatorul rutier scrie „54 Ștefan cel Mare”. Am plănuit ca în dimineața sâmbetei de 28 iulie 2018 să pornesc pe jos într-acolo, cu apetitul drumețiilor redeșteptat pentru vara anului în care făcusem, la 1 mai, o nouă coroană a drumețiilor. De la Ștefan cel Mare mă gândeam să mai umblu prin județul Dâmbovița, inclusiv în noaptea următoare, și să vin pe jos pe câmp prin alte localități decât la plecare, având și ocazia de-a mă uita iar după stâlp de departe, din câmpie ( mare drumeție la câmpie ) și de-a face foarte mulți kilometri pe jos. O să vedem că nu am făcut tot drumul pe jos și că nu m-am întors prin câmp la sud de Autostradă, ci-am trecut spre Găești. Dar în dimineața ultimei sâmbete din iulie, cu nori pe cer, am ieșit din casă, între 5 și 6 dimineața, poate pe la 5:40, nu

Da, cândva am făcut chiar și așa ceva. Aici o să vorbesc despre drumeția care mult timp a fost cea mai lungă, în kilometri și-n orar, și pentru care o să călătoresc și mai jos în timp, până în anul 2003, când aveam treisprezece ani. În 2003 când eram în clasa a șaptea, dăduse în mine pofta de mers pe jos prin locuri noi de unul singur, mai ales de alergare, atunci eram mai alergător, și-mi plăcea și ideea de a călători noaptea. Când eram în clasa a doua, am spus odată că atunci când mă fac mare vreau să fiu hoinar de noapte. Îmi plăcea ideea de-a călători noaptea prin locuri iluminate artificial... În fine, mai târziu chiar am ajuns să văd astfel de lucruri. În primăvara anului 2003, făcusem deja mai multe drumuri pe jos, inclusiv noaptea, și chiar și în noaptea de Înviere, pe mai mulți kilometri de depărtare, dar pe-astea trebuie să le documentez pe rând. Ce o să spun aici o să aibă o legătură directă cu stâlpul de lângă Arpechim, de care am mai tot zis și prin alte locuri. Începus

Aici am să călătoresc mai jos în timp și-o să vorbesc despre ce am făcut în anul 2011. Joi, 1 decembrie 2011, am plănuit să merg foarte mult pe jos în vestul județului Argeș. Eram într-altă perioadă fructuoasă a drumețiilor, dar la acea vreme, în 2011, amestecam transportul în comun cu mersul pe jos, și deja vizitasem mai multe locuri noi pentru mine, ca Brașovul, Craiova, Horezul, Alexandria; mersesem pe jos prin București (la timpul cuvenit, o să documentez și asta); drumețisem deja prin Argeș pe jos în mai multe rânduri în toamna aia, avea organismul antrenament, și afluxul acesta de drumeții din 2011 venea în adăugare la prima perioadă din viața mea când făcusem multă mișcare, 2003-2004. Acum voiam ca, într-o joi de 1 decembrie, să fac un record nou de mers pe jos după o călătorie făcută în anul 2003 (o să ajung și la ea) și în același timp să fac o lungă incursiune dincolo de Pădurea Trivale, în partea de apus a județului Argeș, după ce tot în 2003, în alt drum, mersesem mai

În decembrie 2016 după ce am redeșteptat drumețeala de Ziua Națională, am avut niște zile cu dureri de mușchi în scădere, dar am vrut din nou să merg spre sud-est, schimbând însă traseul, ca să mă uit din nou la Stâlp din câmpie și ca să reumblu prin locuri noi, cu kilometri mulți. Nu m-am dus la drum în sâmbăta de 10 decembrie, deși vremea era caldă cu atmosferă clară și însorită - știu că am mers la LIDL atunci și-mi părea puțin rău că nu m-am dus în drumeție, privind departe la dealuri cum se vedeau în soare. A rămas pentru sâmbăta următoare, 17 decembrie, înainte de ora șase dimineața - pe la ora 5:32, parcă, am ieșit din casă cu o plasă; de astă dată, sigur că aveam și ceva pregătit la mine, pe lângă ce puteam lua de pe drum. Pe Calea București spre Podul Viilor, cu vreme tare rece afară și cu minus grade, am băut niște apă de la cișmea; am reînceput mersul pe jos pe Șoseaua Veche cu Ștefăneștiul, dar de astă dată aveam să ies la un moment dat de pe ea, că NU voiam să mai me

Joi, 1 decembrie 2016. În joia cu același nume din 2011, 1 decembrie, mai făcusem un drum lung prin Argeș, la acea vreme cel mai lung pe jos din viața mea, și-am zis ca în 2016, la repetarea joii de 1 decembrie, să depășesc momentul din 2011, astfel să fiu cu mai mulți kilometri și-un nou record. Pentru mine joile de 1 decembrie au o rezonanță specială, începând cu prima, din anul 1994, prima zi din luna în care, luni pe 26, am făcut o anume călătorie. Nu, nu pe jos. O să ajung și la drumeția din 2011, dar acum vreau să zic de cea din 2016. Care, la urmă, a păpat ceva și din 2 decembrie. Drumul din 1 decembrie 2016 venea la mult timp după ce făcusem alte drumeții, în fapt în 2011, din septembrie în decembrie, avusesem o perioadă fructuoasă în acest sens, nu doar pe jos, atenție, și apoi mai călătorisem puțin prin 2012, în martie, pe 12 mai în Herăstrău pe larg, în noiembrie; mă luasem cu alte probleme ale vieții și după 2012, afară de oareșce umblări pe jos prin București în

În luna februarie 2017, eram chitit să merg pe jos pe dealuri și să mă cațăr prin zăpezi, intrând prin locuri noi. Era și zăpadă afară; organismul prindea curaj de la antrenamentul pe care îl însemna fiecare drumeție nou-făcută (NU nefăcută ). Sâmbătă, 11 februarie 2017, la 6 și ceva dimineața, am plecat iar din casă cu plasa, apa și mâncarea de început  a drumului, sub rezerva că mai cumpăr, cum bine se înțelege, și de pe drum; acum voiam să merg și mai la nord pe dealuri și să ies mai departe  dintre ele pe șoseaua spre București, apoi dincolo de autostradă, tot așa, pe departe. În fine, nu am ajuns dincolo de autostradă, dar o să vedem pe unde am fost. Am luat-o ca în ultimele două rânduri: Podul Viilor - peste Râul Doamnei - strada Cavalerului, și ca în ultimul rând pe DC222, dar de data asta am traversat tot digul Râului Doamnei, Luna fiind aproape plină pe cer și aproape de apus. Astfel, am dat turul respectivului dig și-apoi am pornit-o spre nord la vest de râu, între el și

După ceea ce am făcut în ianuarie 2017 pe dealurile din triunghiul Pitești-Mioveni-Călinești, nu m-am mulțumit cu asta și-n săptămâna următoare, la sfârșitul ei, am plănuit alt drum cu care să explorez dealuri noi și locuri noi. Sâmbăta următoare era 4 februarie 2017 și vremea se mai încălzise puțin, cât să mai topească din zăpadă, dar fără mocirlă mare peste tot. Mi-am luat de-acasă plasă, apă, ceva de mâncare în ea, bani pentru drum și, pe la ora opt dimineața (soarele răsărise deja), am ieșit din casă, asumându-mi riscul să mai ajung înapoi abia noaptea următoare. Dar măcar acum plecam de dimineață și nu pe limita serii, cum fusese pe 28 ianuarie. Am început drumul ca în rândul trecut, cu Podul Viilor - Mall+podul peste Râul Doamnei - strada Cavalerului de pe la Ștefănești, dar de data asta, la capătul cavaleresc dinspre deal, NU am mai mers prea mult în față pe strada Valea Mare, ci am făcut stânga pe DC222 la Valea Mare-Podgoria, spre malul și digul Râului Doamnei din zona a