La verdict, pentru că oficial tribunalele europene și de aiurea NU pot emite o sentință atât de excentrică și de extravagantă precum cea cerută de vocile neoficiale pentru bandit și cei trei trepăduși ai lui, judecătoarea și colegii ei de complet îl condamnă oficial pe bandit la închisoare pe viață, și se discută adoptarea unei legi retroactive care să nu permită eliberarea condiționată pentru infractorii extremi, condamnați la pedepse peste 25 de ani de închisoare. Cei doi-frați-pătați Bodybuilderi primesc fiecare câte douăzeci de ani, iar Balonichipercea ăla, 25 de ani pentru complicitatea cu banditul și un spor de pedeapsă de alți trei ani pentru violarea de secrete științifice de serviciu, total 28. Și toată lumea are interzis dreptul la vot, pentru 30 de ani la ceilalți trei și pe viață pentru bandit, și cu toții pe viață să nu aibă funcții publice. Încarcerarea oficială se va face la Penitenciarul de Maximă Siguranță din Craiova. Dar în seara de după sentință, doar cei doi Mușchi...

Se apropie, deci, procesul banditului, iar oamenii de la fabrica de baloane, cei de la vulcanizarea „Chitila Motors Răducu SRL” (unde fusese făcută răpirea) și mulți alții care știau despre celelalte fapte de arme și ne-arme ale acestuia sunt citați ca martori. El și ceilalți trei sunt inculpați în dosarul fostului său șef, el și alți câțiva darknetiști (cu tot cu cei care-l sprijiniseră să ia legătura cu fabrica meteo) mai sunt cercetați și în legătură cu restul de tembelisme. În paralel, societatea civilă din țară, diaspora și chiar nu numai ea cer, cu înflăcărare crescândă, deportarea în spațiul cosmic a banditului, și nevasta fostului lui șef o cere și pentru ceilalți trei, care pe lângă penali, sunt acum și șomeri, divorțați și faliți, bodybuilderul cel teleșpicherist mai este și decăzut din drepturile părintești. O echipă extinsă care este formată din cercetători ai Laboratorului de combustibili fotonici, ingineri aerospațiali aduși din străinătate și experți în aeronautică a înc...

 Prin minutele 39 și patruzeci, epopeea spațială a șefului se apropie cu pași repezi de sfârșit, în ritmul de circa un kilometru pe secundă. Prin ultimele zece secunde din minutul cel al patruzecilea, imaginea ultimei camere se-apucă să flicăre și să pâlpâie. Apoi s-a stins! Ultimul index de distanță comunicat pe ecran a fost de circa 10 631 400 de picioare depărtare față de Pământ, adică vreo 3240 de kilometri cu 450 de metri, chiar când să se termine minutul 40 și să se stingă camera. Dincolo de această stingere, datorată fără îndoială urmării impregnării sistematice a aparatelor cu exagerările radiologice ale Centurii Van Allen, probabil că ultimul balon și dispozitivul cu combustie fasciculară au mai rezistat până la câteva zeci de secunde, fără ca peisajul supra-cunoscut al planetei și-al spațiului dimprejur să se  mai fi schimbat cine știe ce. Cu o foarte mare rată de probabilitate, restul rămas din cupletul de baloane nu a mai depășit 3300 de kilometri depărtare, imperf...

Cupletul de baloane decolase în plină forță, în fapt și la urma urmei c-o viteză record, de peste cinci sute de picioare pe secundă (și peste 500 de km pe oră, mai ceva ca la Formel Eins ), și cu un potențial formidabil de păstrare a vitezei mari în pofida gravitației Pământului, putând rămâne timp de peste cincisprezece secunde la o viteză de ridicare superioară celei de 500 de picioare. Monitorul de zbor al cupletului funcționează bine și transmite corect și complet datele, inclusiv imagini de pe micro-camerele de filmat încrustate pe mânerele baloanelor (altă denumire nu am găsit pentru scoabele alea lungi și albe), iar datele acestea sunt captate de către o aplicație funcțională și instalată pe telefonul de serviciu al balonbengosului din poveste, cu ultima versiune. Și chiar și dacă el NU se uită la ele în timp real, fiind prea ocupat cu palavrele și pelticăreala morală cu cei doi zurbagii cu alură de „Moș Crăciuni cu mușchi” eșuați, poate să vadă înregistrarea pe urmă, savurând ...