Jos cu casele groazei!

Povestea nu s-a terminat!

Mai e vreme de cercetat

Și mai vedem și-alte cămine

Care fac țara de rușine!

Stimați inspectori, nu cedați

Și mai departe căutați!

Scormoniți prin gropi și cioate

Și găsiți-le pe toate!

Când poarta nu vi se deschide

De indivizi și individe,

Bătuți voi să nu vă lăsați

Și Mascații să-i chemați!

Acolo erau oameni aroganți

Care trăiau impozanți,

Ca apoi în cătușe s-ajungă

Și la Tribunal să plângă!

Dacă lor le-a ars de fuste mini,

Motoare, bere și bikini,

Acum se vor gândi la zeghe

Și nopțile amare de veghe!

Dacă îi abuzezi pe semeni,

Vei aduna ceea ce semeni,

Viața te va prinde stând pe vine

Și te va face de rușine!

La știri mai vedem și tupeu

Și gesturi tari de derbedeu:

Moșule! Dezumflă-te la fasole

Și mai bine mergi pe role!

Voi, cei care vă jurați

Pe legi c-o să le respectați,

Aveți acum niște mari misiuni

De demontat niște minciuni!

Dezgropați toată mizeria

Și dezintegrați materia

Azilelor de mafioți

Care ne iau de idioți!

Au avut creier de burete?

Bun, acum or să-și regrete

Răutatea din tinerețe

Care spurcă o bătrânețe!

Comentarii

Cele mai bine văzute

Pe jos de la Pitești la Alexandria

Luni, 18 februarie 2019, o zi cu soare de primăvară emancipată pe-afară, fiind într-o perioadă liberă mai lungă, am dat drumul unei noi drumeții, uneia pe care o doream, anume să fac o dată în viață drumul pe jos din Pitești în Alexandria. În capitala județului „Dili-Dili-Teleorman”, mai fusesem o dată cu microbuzul în sâmbăta noroasă de 26 noiembrie 2011, ca să o vizitez, apoi într-altă sâmbătă, una de vară cu căldură mare (24 iunie 2017), când, după ce m-am întors cu microbuzul de la Drăgășani, unde fusesem pe jos în noaptea „ de Sânziene ”, am plecat cu alt microbuz la Alexandria, pentru că voiam să văd din autobuz câmpia dintre Alexandria și București. Dar cele două drumuri au diferit prin ceva: în 2011, după Costești, s-a mers până pe la Vulpești, unde este intersecția dintre DN65B (spre Roșiorii de Vede) și DJ504 care merge spre Alexandria și Giurgiu. Și mai departe pe acel DJ504 până la Alexandria, pe câtă vreme în 2017 s-a trecut prin Roșiori, unde mai fusesem pe jos cu o ...

Mai mult »

TURNEUL AFRICĂNESC AL LUI CEAUŞESCU

Cică se face că, prin toamna anului 1982, Ceauşescu de un Nicolae şi Nicolae Ceauşescu şi-a propus, a ales şi a decis să întreprindă o vizită de pace şi prietenie prin câteva ţări emergente africane. Voia relaţii economice noi, avantajoase şi care să consolideze imaginea României de ţară socialistă puternică. Să vedem cu ce şoşele, cu ce momele şi cum s-a soldat aventura aceasta extracontinentală. 1. BENINUL Începe cu Beninul, o ţară vest-africană mare aproape cât jumătate din România cea strămoşească (ceea ce l-a şi încurajat, de altfel, pe Tovarăşul Carpatin în acest demers), şi are o întrevedere elocventă cu conducătorul Kérékou, un reputat marxist al locului. Ei se întâlnesc pe Muntele Sokbaro şi, cu sprijin logistic de la Bucureşti, discuţiile sunt transmise în direct la radio. Ţara se afla deja în epoca post-colonială, fiind independentă şi având de vreo şapte ani denumirea Benin, căci se numise Dahomey, iar mai înainte-vreme chiar „Regatul Dahomey”, şi cum acum avea un P...

Mai mult »

Altă dată am mers pe jos de la Pitești până la Drăgășani

În luna iunie 2017, dacă tot fusesem o dată în viață până la Roșiori, și asta pe jos, am vrut să leg și Drăgășaniul de povestea asta cu mersul pe jos pe distanțe mari, că nici acolo nu mai fusesem vreodată. Îmi dorisem prin decembrie 2011 să fac o călătorie până acolo ( cu microbuzul, la acea vreme, deși și atunci am făcut niște drumeții pe jos), dar o lăsasem încolo pentru nu se știe când. Iar în iunie 2017, „încălzit” zdravăn de mersurile astea pe jos, am hotărât că a venit vremea, în sfârșit, și pentru Drăgășani. Așa că în seara de 23 iunie 2017 (o vineri, imediat după Solstițiu) am pornit-o iar pe jos de acasă, pregătit cu rucsacul obișnuit în spate (cumpărat special de la Decathlonul de lângă autostradă, pe 14 februarie în 2017), cu provizii precum mai mulți litri de apă la PET, mere și ceva ciocolăți, plus vesta de biciclist pentru mersul de noapte ( că pietonii trebuie să poarte și ei îmbrăcăminte semnalizoare noaptea) , luată și asta special, tot de la Decathlon, în iarna a...

Mai mult »

Drumeție sud-vest-argeșeană de 1 mai

După două luni de amânări sistematice, fiind noi în vacanță în Săptămâna Luminată din cel de-al treilea an de după ultimul Paște sărbătorit pe 1 mai, mi-am făcut în sfârșit ceva mai mult curaj și-am hotărât să plec spre sud-vestul extrem al județului Argeș, recte-Polidecte pe DJ679, care se rupe la sud de Lunca Corbului. Prima dată voisem pe-acolo pe 28 februarie/1 martie (și-am renunțat), după aia ar fi fost de 7-8 Martie (am lăsat-o și pe-asta baltă), mai pe urmă, după ce-am terminat cu vacanța cealaltă pe care-am avut-o personal la serviciu anul ăsta, am mai „trântit” și-alte date de vineri-sâmbătă ca 29/30 martie, 5/6 aprilie, 19-20... și, în fine, mai rămăsese că de pe 30 aprilie plec în sfârșit, cu ocazia libertății prelungite din Săptămâna Luminată. De data asta, ăsta este un exemplu de drumeție trântită cu anticipare pe parcurs, și cu schimbare de plan. Planul inițial, dorit încă din februarie, fusese să ajung până în județul Olt, eventual să ating Teleormanul cu piciorul ...

Mai mult »

AM FOST ŞI PE VALEA LUI STAN (22 09 2024)

Anul trecut când am catadicsit să merg şi eu prima dată cu oamenii în excursie pe munte, în ultimul week-end plin din august, mi se părea mare lucru că am avut curaj să fac măcar o dată în viață aşa ceva. De-abia ce mă hotărâsem şi mersesem; nu mă şi grăbeam să repet, aşa cum fac alți oameni lucrurile noi în avalanşă, cu entuziasmul începătorului. Căci sunt şi cazuri când un om ia lucrurile tare-tare la început - deşi şi aici poate interveni marea descurajare după un timp, conform cu Pilda Seminței căzute pe Pământ Pietros din Sfânta Evanghelie - şi ceilalți se lasă amețiți şi uimiți, ca să-i spună englezeşte "Your momentum is contagious!", recte "Avântul tău este molipsitor". Eu însă simțeam pe moment că este mare chestie că am reuşit chiar şi o singură dată, şi îmi venea greu să mă reped şi la a doua, a treia drumeție şi tot aşa. Mai ales că, dacă mi-am şi pierdut telefonul la şofer în maşină când mă întorceam acasă (bine că s-a rezolvat), aş fi putut să fac ca oa...

Mai mult »

Faceți căutări pe acest blog