La revenirea lor pe Pământ, druzienii au un punct forte: au scăpat nedetectați. Ceilalți oameni, afară de colegii subterani, habar nu au că druzienii spațiali au venit înapoi. Este drept că se știa că dispăruseră de lângă planetă din prima săptămână din iulie, însă nu se știa exact ce s-a întâmplat: dacă au plecat de acolo ca să aterizeze sau dacă au dispărut complet prin cosmos. Unii oameni, mai ales către luna august, în lipsa prelungită a noilor vești cu druzienii, se amăgesc și se consolează cu falsa speranță că druzienii din navetă, cei responsabili cu Bomba, au murit și ei pe undeva prin spațiu, iar ceilalți de pe Pământ sunt prea inofensivi (deși ar fi bine să fie găsiți și ei pentru siguranțșa omenirii) și că deci nu va mai exista vreun pericol magnetic, ci toată lumea trebuie de-acum să trăiască așteptând depunerea treptată a păturii de mizerie care blochează soarele în atmosferă, ca vremea să revină treptat la temperaturi prielnice pentru viața obișnuită pe Pământ.  Nereu...

Tot discutând, oaspeții lui Don Carlo de la Palermo concluzionează că au suficientă energie pentru a pleca să îl caute și pe fratele acestuia, folosindu-se de hărțile electronice încorporate în costumația lor avansată. Carlo le dă adresa exactă, fremătând de emoție că s-ar putea să-și regăsească fratele, și, atenți cu toții la gerul și viscolul cu ninsoare abundentă de afară, pleacă să îl caute pe strada cealaltă. În timpul acesta comandantul Adelchi mai intră în legătură cu câțiva piloți de avioane comerciale (o noutate) și militare care la rându-le survolau troposfera superioară de când începuse haloimăsul cel cenușiu, și, în premieră, și cu câțiva cercetători în astronomie care scăpaseră cu viață într-o bază științifică din Franța, primii oameni rămași la sol cu care - în afară de Carlo - reușea până acum să ia legătura. De asemenea avea date clare despre câteva zeci de civili italieni supraviețuitori, a căror răspândire era îndeosebi prin partea central-sudică, inclusiv doi sardine...