Treceți la conținutul principal

Postări

DIVANUL SPAȚIAL (partea 5)

Se apropie, deci, procesul banditului, iar oamenii de la fabrica de baloane, cei de la vulcanizarea „Chitila Motors Răducu SRL” (unde fusese făcută răpirea) și mulți alții care știau despre celelalte fapte de arme și ne-arme ale acestuia sunt citați ca martori. El și ceilalți trei sunt inculpați în dosarul fostului său șef, el și alți câțiva darknetiști (cu tot cu cei care-l sprijiniseră să ia legătura cu fabrica meteo) mai sunt cercetați și în legătură cu restul de tembelisme. În paralel, societatea civilă din țară, diaspora și chiar nu numai ea cer, cu înflăcărare crescândă, deportarea în spațiul cosmic a banditului, și nevasta fostului lui șef o cere și pentru ceilalți trei, care pe lângă penali, sunt acum și șomeri, divorțați și faliți, bodybuilderul cel teleșpicherist mai este și decăzut din drepturile părintești. O echipă extinsă care este formată din cercetători ai Laboratorului de combustibili fotonici, ingineri aerospațiali aduși din străinătate și experți în aeronautică a înc

DIVANUL SPAȚIAL (partea 4)

 Prin minutele 39 și patruzeci, epopeea spațială a șefului se apropie cu pași repezi de sfârșit, în ritmul de circa un kilometru pe secundă. Prin ultimele zece secunde din minutul cel al patruzecilea, imaginea ultimei camere se-apucă să flicăre și să pâlpâie. Apoi s-a stins! Ultimul index de distanță comunicat pe ecran a fost de circa 10 631 400 de picioare depărtare față de Pământ, adică vreo 3240 de kilometri cu 450 de metri, chiar când să se termine minutul 40 și să se stingă camera. Dincolo de această stingere, datorată fără îndoială urmării impregnării sistematice a aparatelor cu exagerările radiologice ale Centurii Van Allen, probabil că ultimul balon și dispozitivul cu combustie fasciculară au mai rezistat până la câteva zeci de secunde, fără ca peisajul supra-cunoscut al planetei și-al spațiului dimprejur să se  mai fi schimbat cine știe ce. Cu o foarte mare rată de probabilitate, restul rămas din cupletul de baloane nu a mai depășit 3300 de kilometri depărtare, imperfecta sa p

DIVANUL SPAȚIAL (partea 3)

Cupletul de baloane decolase în plină forță, în fapt și la urma urmei c-o viteză record, de peste cinci sute de picioare pe secundă (și peste 500 de km pe oră, mai ceva ca la Formel Eins ), și cu un potențial formidabil de păstrare a vitezei mari în pofida gravitației Pământului, putând rămâne timp de peste cincisprezece secunde la o viteză de ridicare superioară celei de 500 de picioare. Monitorul de zbor al cupletului funcționează bine și transmite corect și complet datele, inclusiv imagini de pe micro-camerele de filmat încrustate pe mânerele baloanelor (altă denumire nu am găsit pentru scoabele alea lungi și albe), iar datele acestea sunt captate de către o aplicație funcțională și instalată pe telefonul de serviciu al balonbengosului din poveste, cu ultima versiune. Și chiar și dacă el NU se uită la ele în timp real, fiind prea ocupat cu palavrele și pelticăreala morală cu cei doi zurbagii cu alură de „Moș Crăciuni cu mușchi” eșuați, poate să vadă înregistrarea pe urmă, savurând

DIVANUL SPAȚIAL (partea 2)

Și deci Banditul se află „la Țuhaus” sub oblăduirea unui procuror-șef cu o largă vedere sociologică și chiar teologică asupra valorilor vieții și morții. Și pentru care nemurirea sufletului NU este o vorbă răutăcioasă specifică oamenilor superficiali sau care gândesc prea... pământește. Dar banditul, el oare ce înțelege din toate aceste lucruri? Sub faza curentă a cercetării penale, el stă închis și deja a răspuns la câteva întrebări pe la primele interogatorii, dar la peste 80 la sută dintre acestea nu s-a lăsat tras de limbă. Inclusiv la cele legate de posibile legături cu alți interlopi și nelegiuiți bandiți. Este și destul de sfidător și obraznic pe alocuri cu organele de anchetă, ca și când s-ar ști bine apărat și asigurat de niște tovarăși care or să vină să-l scape. Sau poate „pitici pe creier”. În mod normal gardienii de pușcărie trebuie să-i apere pe deținuți de propriile apucături rele (ale deținuților). Corupția este însă o plagă epidemică a societății noastre, așadar bandit

DIVANUL SPAȚIAL

 Era la un moment dat un bandit care trebuia pedepsit. Și banditul acesta secase de cap pe mai mulți oameni: ba speriindu-i pe stradă, ba hărțuind și fiind indiscret în online, ba spărgând conturile bancare și de rețele sociale ale altora, ba amenințându-și foștii șefi sau delapidându-i pe actualii, ba atacând autoritățile aflate în patrulare pe stradă, direct și cu curaj, ba folosind fraze rasiste și naziste la nervi cu martori, în plină stradă. Iar supravegherea secretă sau monitorizarea electronică de către anchetatori, prin filaj sau, mai pe urmă, prin controlul judiciar, a relevat faptul că omul folosea aceste fraze chiar și atunci când era singur și nervos, atunci când alți oameni ar vorbi de pe garduri sau ar folosi abrevieri precum „Ce dq” sau „ce plm”, de la „palmă”. Pe deasupra, omul își mai spionase vecinii cu un telescop terestru, făcând performanțe de voyeurism cu ei, înălțase câteva drone fără aprobare ca să străbată spațiul aerian al țării, interferând astfel cu avioanel