Vineri, 18 aprilie 2003, când trebuia să luăm vacanță de Paști în clasa a șaptea, aveam prima oră în orar Matematica, așa era vinerea. Domnul profesor Ion Safta, care ne preda la școala 10 din Pitești, NU a venit în acea zi, așa că noi am plecat ( de fapt doamna psiholog ar fi urmat să stea cu noi la oră, dar noi ne-am pripit de-am plecat). Alte ore oricum nu erau în plan de făcut în acea vineri, așa că puteam pleca direct acasă, dar eu am vrut să fac o mare aventură pe jos spre nord, dincolo de Găvana și de Bascov. Joi în 13 iunie 2002, pe mare soare cu căldură, mai mersesem niște kilometri dincolo de intrarea în Bascov (aproape de care mă oprisem pe 5 octombrie 2001, la pod), dar acum aveam de gând să merg mai mult. Așa că sub norii acelei zile reci de aprilie, în care primăvara tot întârzia. m-am dus, predominant prin fugă, spre nord prin Pitești - Calea Bascovului, Bulevardul Nicolae Bălcescu cu toți kilometrii aferenți (fiind lung), în fine, am ajuns la capăt în nord, trecâ

Acum suntem în ciclul „Drumuri la 13 ani în 2003”, aici trebuie să mărturisesc cum am mers prima dată pe jos în satul din comuna omonimă a ducelui de Albota. Marți, 25 martie 2003, era o zi excepțional de caldă și însorită în acel martie friguros, o scurtă gură de căldură în primăvara poate cea mai rece (pe martie și aprilie) din 1990 încoace. Eram a treia oară de serviciu pe școală de dimineață. Și am plănuit, încă înainte de ziua asta, ca după ce ies din tura de serviciu (scutit de cursurile de după-amiază la care mergeam ca elev gimnazial la Școala 10 din Pitești) să intru pe șoseaua spre Craiova, o zonă unde mai intrasem pe 16 septembrie 2002 pe DN65B, dinspre Prundu, doar că acum aveam să merg mai sus, dincolo de panta cu silozul, pe când în 2002 mă întorsesem în oraș, probabil prin cartierul Craiovei. Așa că după prânz, gata tura, am pornit prin oraș către Prundu, prin soarele acela, ca apoi s-o fac dreapta la kilometrul 110 pe tronsonul amintit, care trece pe la Geamăna-Br

Pe asta am făcut-o în noaptea de 29 spre 30 iunie din 2003, după sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, și de asemenea după ce organismul meu s-a refăcut suficient în urma drumeției mari din 19-20 iunie anul ăla. Am vrut să ajung astfel la apus de Pitești, dincolo de luminile nocturne ale orașului, așa cum se vedeau ele de departe noaptea de la Piscani - fie de jos din vale, fie de sus din nuc, și asta pe jos prin puterea alergării (mai degrabă decât cu mersul pe jos, la acea vreme). După 20 iunie, am mai avut trei încercări de a ajunge pe jos din Piscani în Pitești: 23/24, 25/26 și 27/28 iunie, dar de fiecare dată, deși cu distanță crescândă, m-am întors de pe jos, nesimțindu-mă în stare să continui - ultima dată ajunsesem pe la Pepiniera de la kilometrul 5. Iar acum, în seara de 29 iunie, după sandocanul de Sfântul Petru (fie-mi iertată exprimarea), cu organismul alimentat și mai odihnit între timp, m-am furișat iar seara, hop peste poartă, și mă gândesc totuși că acum

Era Noaptea de Înviere din 2003. Duminică, 27 aprilie 2003, când noaptea se ținea, la biserica Sfântul Nicolae din Piscani, slujba Învierii Domnului Iisus Hristos pentru acel an, eu am plecat de acasă acolo, dar NU am stat la toată Sfânta Liturghie, având zvâc și dor de ducă. Bunica dormea acasă și eu, nu țin minte ora, am plecat să alerg puțin prin sat. Cu câteva zile înainte, după o ceartă cu ea, mă gândisem ca în noaptea de Înviere, când aveam să plec de acasă, să mă duc pe jos în afara Piscaniului, până la drumul dintre Pitești și Mioveni. Am alergat spre nord, dinspre biserica din sat, până la vreo sută de metri dincolo de casa noastră. Mai treceau câțiva oameni pe drum, pe lângă care am alergat, și cineva din ei a zis „tataie”, mă gândeam că îmi zice mie, dar cred că bunicul lui era în grup. M-am întors acasă să beau apă din găleată, apoi am ieșit iar și hop cu fuga jos în vale. Cred că pe la 2 noaptea era. Vremea se mai încălzise oarecum după frigul din primăvara aia,

...tot în anul 2003. În seara de 30 aprilie 2003, supărat după o ceartă cu bunica, și cum deja deschisesem un ditamai sezonul de escapade pe jos, inclusiv noaptea ( o să mai zic despre asta ), am hotărât, fiind în vacanța de Paști la Piscani, să fac al doilea drum de noapte pe jos, primul o să fie spus într-un episod următor. În anul acela eram foarte croit să alerg pe jos pe distanțe mai mari și să-mi pun în aplicare mai vechea dorință de a fi hoinar de noapte . Și înainte de ora 11 seara (22:49 la telefonul public de la chioșcul din sat), după ce am sărit discret poarta curții casei, coboram din Piscani pe DJ731, către DN73 care duce spre Pitești. Eram a doua oară noaptea pe jos de la Piscani la Pitești, luminile orașului fiind vizibile de acolo, de departe. Venea un mare val de căldură în țară, aproape de recorduri absolute, după frigul care tot fusese în primăvara aia, iar mie îmi sunau în cap melodii de la radio, inclusiv „Candy - Căzut din cer” și „Pops - Bum Bum”. Și a