Treceți la conținutul principal

Ți-ai stricat calculatorul? No problemo, beculețul clipitor te scapă!

Bună Dimineața! Păzea că-i Marți 13 😃 !


Și-acum, lăsând „Super-Știrea” asta populară la o parte, să vorbim astăzi pe o temă de discuție... calculatoristică: Update-ul la BIOS!


Pentru meseriașii calculatoriști, dar în special pentru utilizatorii „Easy user”, adică mai ușori👶😊, actualizarea făcută la BIOS la calculatorul de acasă este văzută în general ca un lucru delicat și chiar cam periculos. Iar în anumite condiții, în funcție de configurația deja existentă, dacă este una relativ dotată, și dacă proprietarul computerului nu este foarte ambițios, este și inutilă, că are deja omul tot ce îi trebuie în calculatorul ăla!


Pentru mine însă, ca partizan al progresului software, operația de update la BIOS este una importantă și destul de „făcubilă”. De prin 2017, de când m-a apucat strechea calculatoarelor noi pe-acasă, pe modelele de plăci de bază moderne pe care le-am pus la punct acasă au venit, cumulativ, o mulțime (poate peste 50 în total, pentru cele cinci modele moderne, al șaselea fiind calculatorul vechi de la mama, care are BIOS-ul blocat în 2010) de versiuni de BIOS actualizate, iar eu m-am uitat periodic pe Internet după update-urile la BIOS ale pieselor respective, ca să le văd când și dacă apar, și când au fost acolo... am mușcat și eu din mărul cu actualizări!


Operațiunea aceasta de actualizare la BIOS este periculoasă prin faptul că, dacă eșuează (e prost scrisă pe USB, se taie curentul când ți-e lumea mai dragă...), nu mai poți porni normal calculatorul și, în unele cazuri extreme, trebuie să cumperi altă placă de bază (asta chiar este un caz grav, mai ales dacă-i una scumpă), așa încât atunci când facem Update, avem realmente nevoie și de o bună doză de baftă 😁 . Curajul de a o face are câteodată două tăișuri!


În atâtea zeci de cazuri aici la mine, în general update-urile au mers bine, nu mi s-a întâmplat să cadă curentul sau să nu mai poată porni vreun computer imediat după update, atât cât îmi aduc aminte. Când am dat drumul la Update BIOS, m-am rugat pe scurt să meargă bine 😊 . Cu toate acestea, chiar aseară am făcut un update de BIOS cu bucluc la o placă de bază MSI, cu o versiune Beta de BIOS! Taman într-o noapte de luni, 12 spre marți, 13.


După ce am terminat, placa de bază MSI X399 MEG Creation pornea puțin - ca la vreo zece secunde - și se restarta într-una. Nu avea timp să ajungă la partea cu BIOS-ul și încărcatul sistemului. O dată, de două ori, de trei ori, de patru ori... Suna cunoscut comportamentul, dar nu după un update la BIOS. Nu mai pățisem așa în scenariul ăsta. Era clar că s-a întâmplat ceva acolo. Cum ziceam mai sus, cel mai pesimist scenariu este să ai nevoie să dai bani pe o placă nouă, care poate că nici nu se mai vinde în Europa. Și totuși, în situații ca asta există și o salvare!


Dacă dai rateu la update-ul de BIOS, printre primele tentative de a drege situația se numără să scoți bateria de BIOS (cercul acela mic și lucios de pe la mijlocul plăcii de bază) și s-o bagi la loc după o vreme, pe principiul „Bateria era stresată și avea nevoie de aer”, sau să decuplezi complet unitatea centrală de la curent și să scoți conectorul de electricitate din placa de bază ca să bagi o șurubelniță între cei 2 pini ai lui JBAT1 (computeriștii știu ce este asta 💻 ) timp de vreo 10 secunde, ori (dacă placa de bază este GIGABYTE sau unele MSI-uri foarte moderne) să folosești caracteristica Dual BIOS, unde pe placă există un BIOS de rezervă, adică un soi de „Asul din mânecă”, sau chiar cu „BIOS Flashback”!


Pe mine m-a salvat la urmă BIOS Flashback ăsta. Adică chiar dacă ai făcut un update de BIOS care face fițe, iar pe placa ta nu există decât un singur BIOS, unul și bun (sau... unul și e rău 😡), mai ai o șansă să te scapi dacă placa de bază suportă opțiunea de BIOS Flashback, adică să folosești un stick USB, formatat FAT32 în mod non-bootable cu BIOS+UEFI (cu Rufus putem face așa), care are pe el fișierul de update al BIOS-ului (denumit MSI.ROM, pentru plăcile MSI i.e. Micro-Star International, și pus în rădăcina stick-ului, din nou calculatoriștii înțeleg limba străineză vorbită aici), și pe care îl înfigi în spatele calculatorului, după ce decuplezi cam toate componentele de pe placa de bază, ideal rămânând doar cu sursa de curent legată la placă, apoi apeși pe un buton rotund aflat tot acolo în spate, sus, unde scrie „BIOS Flashback”, și dai drumul la calculator așa (sau... la ce rămâne din el în funcție de câte componente decuplezi), pe urmă butonul de Flashback începe să clipească cu roșu și face asta timp de câteva minute, iar ideea este că exact în minutele astea de clipeală roșie de tip Flashback se face un nou update la BIOS, care de data asta trebuie să reușească și cu care să scapi din impas.


După ce se termină cele câteva minute și BIOS Flashback nu mai clipește și s-a stins, stingi și tu „mustăria” (eventual de la întrerupătorul sursei PC-ului), reasamblezi componentele pe placa de bază (eu nu am scos chiar totul, ce-i drept, dar de pildă memoria și procesorul le-am deconectat) și... uraaaa! Cu puțin efort, BIOS-ul își revine și pe urmă merge iar!


Adevărul este că până să îmi dau seama de asta, căutând indicații pe Internet despre cum să faci când ai necazuri din gama „update BIOS failed” și „BIOS failed keeps restarting” cu o placă precum MSI Creation asta, m-am temut câteva clipe că mi-am stricat frumusețe de calculator cu Threadripper (făcut în 2018 cu procesorul flagship de Desktop de la acea vreme, Ryzen Threadripper 2990WX) și că trebuie luată altă placă de bază MEG Creation, care se pare că prin Europa nici măcar nu se mai găsește de vânzare acum, în 2022. M-au cam ispitit puțin niște gânduri de reîmprospătare computeristică, deși îmi promisesem că n-o să mai fac cheltuieli masive de forma „Progresul hardware”, am căutat și pe PCGarage și-am văzut că nici Threadripperul 3990X (dublu cât cel din 2018) nu mai este pe stoc. În fine, mi-am zis totuși că poate că totuși își revine și MEG CREATION a mea și, vorba aceea, „Să nu facem gesturi pripite!”.


Am găsit și un link util aici: 

https://www.reddit.com/r/MSI_Gaming/comments/r3u3az/pc_restarting_after_bios_update/


Și MEG Creation merge iar!


******

Astfel, dacă vă hazardați să faceți update la BIOS și nu vă mai merge placa bine, nu vă pripiți să vă uitați pe eMAG sau PCGarage după o placă nouă, ci mai mergeți și pe mâna lui BIOS Flashback. La nevoie, scoateți și „cerculețul argintiu” al plăcii de bază și puneți-l la loc, puneți un vârf de șurubelniță între cei doi pini de lângă locașul bateriei (după ce ați scos tot curentul din calculator), folosiți și dublul BIOS dacă aveți, sau dacă nu, Flashback-ul de mai sus! Tipul din link se pare că avea și el X399 Meg Creation ca și mine 🙌.

Dacă nu este nici ăsta, ori la service, ori la PCGarage (dacă mai au placa). Ori la bal, ori la spital, BIOS-ul face scandal 😂 !


Și deci așa: clipiți frumos la Flashback și păstrați-vă banii acasă. O placă precum MSI X399 MEG CREATION face astăzi vreo trei mii de roni, asta dacă mai este pe undeva pe stoc. Iar dacă este doar zăpăucă și trebuie dezmeticită puțin cu butonul roșu clipitor, atunci asta să facem! Trăiască progresul software!

Și bineînțeles, și cel hardware 👍 .


Ca urmare a unui update la BIOS, iată cum era cât pe-aci ca marțea de 13 de luna asta să fie cu mare ghinion la un calculator cu Threadripper. Vorba aceea: „A crăpat Regele calculatoarelor de acasă”. Ei ași! Sau vorba englezilor: „Not”.


Atenție și totodată succes când vă actualizați BIOS-ul, firmware-ul sau altceva la calculatoarele de acasă! Că la cele de serviciu oricum nu avem voie noi.

Nu ne opunem avansării și upgrade-ului software, totul trebuie făcut atent și cu mult succes!

Comentarii

Cele mai bine văzute

Pe jos de la Pitești la Alexandria

Luni, 18 februarie 2019, o zi cu soare de primăvară emancipată pe-afară, fiind într-o perioadă liberă mai lungă, am dat drumul unei noi drumeții, uneia pe care o doream, anume să fac o dată în viață drumul pe jos din Pitești în Alexandria. În capitala județului „Dili-Dili-Teleorman”, mai fusesem o dată cu microbuzul în sâmbăta noroasă de 26 noiembrie 2011, ca să o vizitez, apoi într-altă sâmbătă, una de vară cu căldură mare (24 iunie 2017), când, după ce m-am întors cu microbuzul de la Drăgășani, unde fusesem pe jos în noaptea „ de Sânziene ”, am plecat cu alt microbuz la Alexandria, pentru că voiam să văd din autobuz câmpia dintre Alexandria și București. Dar cele două drumuri au diferit prin ceva: în 2011, după Costești, s-a mers până pe la Vulpești, unde este intersecția dintre DN65B (spre Roșiorii de Vede) și DJ504 care merge spre Alexandria și Giurgiu. Și mai departe pe acel DJ504 până la Alexandria, pe câtă vreme în 2017 s-a trecut prin Roșiori, unde mai fusesem pe jos cu o

Altă dată am mers pe jos de la Pitești până la Drăgășani

În luna iunie 2017, dacă tot fusesem o dată în viață până la Roșiori, și asta pe jos, am vrut să leg și Drăgășaniul de povestea asta cu mersul pe jos pe distanțe mari, că nici acolo nu mai fusesem vreodată. Îmi dorisem prin decembrie 2011 să fac o călătorie până acolo ( cu microbuzul, la acea vreme, deși și atunci am făcut niște drumeții pe jos), dar o lăsasem încolo pentru nu se știe când. Iar în iunie 2017, „încălzit” zdravăn de mersurile astea pe jos, am hotărât că a venit vremea, în sfârșit, și pentru Drăgășani. Așa că în seara de 23 iunie 2017 (o vineri, imediat după Solstițiu) am pornit-o iar pe jos de acasă, pregătit cu rucsacul obișnuit în spate (cumpărat special de la Decathlonul de lângă autostradă, pe 14 februarie în 2017), cu provizii precum mai mulți litri de apă la PET, mere și ceva ciocolăți, plus vesta de biciclist pentru mersul de noapte ( că pietonii trebuie să poarte și ei îmbrăcăminte semnalizoare noaptea) , luată și asta special, tot de la Decathlon, în iarna a

Drumeție sud-vest-argeșeană de 1 mai

După două luni de amânări sistematice, fiind noi în vacanță în Săptămâna Luminată din cel de-al treilea an de după ultimul Paște sărbătorit pe 1 mai, mi-am făcut în sfârșit ceva mai mult curaj și-am hotărât să plec spre sud-vestul extrem al județului Argeș, recte-Polidecte pe DJ679, care se rupe la sud de Lunca Corbului. Prima dată voisem pe-acolo pe 28 februarie/1 martie (și-am renunțat), după aia ar fi fost de 7-8 Martie (am lăsat-o și pe-asta baltă), mai pe urmă, după ce-am terminat cu vacanța cealaltă pe care-am avut-o personal la serviciu anul ăsta, am mai „trântit” și-alte date de vineri-sâmbătă ca 29/30 martie, 5/6 aprilie, 19-20... și, în fine, mai rămăsese că de pe 30 aprilie plec în sfârșit, cu ocazia libertății prelungite din Săptămâna Luminată. De data asta, ăsta este un exemplu de drumeție trântită cu anticipare pe parcurs, și cu schimbare de plan. Planul inițial, dorit încă din februarie, fusese să ajung până în județul Olt, eventual să ating Teleormanul cu piciorul

TURNEUL AFRICĂNESC AL LUI CEAUŞESCU

Cică se face că, prin toamna anului 1982, Ceauşescu de un Nicolae şi Nicolae Ceauşescu şi-a propus, a ales şi a decis să întreprindă o vizită de pace şi prietenie prin câteva ţări emergente africane. Voia relaţii economice noi, avantajoase şi care să consolideze imaginea României de ţară socialistă puternică. Să vedem cu ce şoşele, cu ce momele şi cum s-a soldat aventura aceasta extracontinentală. 1. BENINUL Începe cu Beninul, o ţară vest-africană mare aproape cât jumătate din România cea strămoşească (ceea ce l-a şi încurajat, de altfel, pe Tovarăşul Carpatin în acest demers), şi are o întrevedere elocventă cu conducătorul Kérékou, un reputat marxist al locului. Ei se întâlnesc pe Muntele Sokbaro şi, cu sprijin logistic de la Bucureşti, discuţiile sunt transmise în direct la radio. Ţara se afla deja în epoca post-colonială, fiind independentă şi având de vreo şapte ani denumirea Benin, căci se numise Dahomey, iar mai înainte-vreme chiar „Regatul Dahomey”, şi cum acum avea un P

Am fost odată pe jos de la Pitești la Roșiorii de Vede

Era 16 iunie 2017 și voiam să fac pe jos, o dată în viață, drumul dintre Pitești și Roșiorii de Vede, plecând vineri seară și ajungând a doua zi acolo. Inițial voisem să-l încep în vinerea de dinainte (9 iunie), dar nu am avut bună stare (dispoziție) să îl încep atunci, era și înnorat și nu-mi venea bine la socoteală. Dar în noaptea următoare era lună plină pe cer, s-a mai înseninat și mi-a părut rău că nu am plecat atunci. Iar în seara de 16 iunie am ieșit într-adevăr din Pitești, pe șoseaua spre Craiova, prin zona de periferie Craiovei - Bradu (piteștenii știu ce înseamnă asta), am luat-o cu răbdare și pas mare prin Albota spre Cerbu și pe la kilometrul 107 am cotit-o într-adevăr la stânga, pe șoseaua la a cărei intrare scrie „Alexandria 102” și, respectiv, „90 Roșiori de Vede”. Deja se întuneca și până să ajung la Costești (unde se află stabilimentul Lactagului) s-a făcut întuneric de tot. Chiar dacă 16 iunie este una dintre cele mai lungi zile din an, totuși la noi orice zi a