Belivacă și cu Belibou
S-au întâlnit la Depou;
S-au văzut, s-au admirat
Și în trei luni s-au și luat!
Dar de nuntă gras și-au luat,
Casă-n curte-au căpătat
Și-apoi s-au pus pe turnat
Copii în ritm nelimitat!
În cinci ani au scos opt plozi
Și-au vândut mulți cai schilozi
Ca să-și trântească o vilă
Pentr-a lor mare prăsilă!
Copiii mari au mers la școală
Și cei mici au stat pe oală;
Școlarii erau așa de proști,
Că îți venea să-i împroști!
Scos din minți, învățătorul
Le-a pus la toți în mâini toporul
Și i-a gonit cu piciorul
Din școală: „Ia luați în piept poporul!”
Cei cinci șoltici s-au dus la munte
Să pască oile mărunte
Și iarna s-au băgat la stână
Ca să bea multă smântână!
Scos din țâțâni, nea Belibou
A vândut la târg un bou
Și s-a dus la-nvățător
Ca să zbiere cu mult spor:
„Băi nene! Mata ești dement?
Tu cu mine mergi urgent
Ca să-i găsim pe cei cinci puști
Ș-acasă să îi pun în cuști!”
La crâșmă, ei trag niște duști
Și la noapte, la drum: țuști!
Ei se duc după copii
Pe sub cerurile-albăstrii.
La stână, însă, n-au găsit
Nici urmă din cârdu-oropsit
De copii voinici, tâmpiți,
Puturoși și fericiți!
Speriat foc, Badea Belibou
S-a înfuriat tare din nou
Și-a vrut să-l dea pe-nvățător
De hrană la prânz lupilor.
Dar învățătorul, bun la sport,
Nevoind să fie mort,
S-a cocoțat în copac
Cât ai zice: „Cotcodac!”
Lăsându-se păgubaș,
Badea și-a zis pe loc: „Ei aș!”
Și-a luat-o la zdup pe imaș
În chiote de nuntaș
Și fluiere de sălbatic,
Plus urlete de zănatic
Cu tumbe prin iarba udă
Ca și copiii să-l audă!
Într-un târziu, rupt de obosit,
Pe năzdrăvani i-a găsit
În pădure, la tăiat lemne,
Cu țestele pline de semne!
Și acasă i-a adus,
La munci grele apoi i-a pus
Și nu i-a mai dat la școală,
Ca să nu stea casa goală!
Căci pe cei mici i-a trimis
La o școală din Paris
Ca să fie oameni deștepți,
Curați și cinstiți și drepți!
La-nceput, Tușa Belivacă
S-a pornit scandal să facă
Să vină cei mici înapoi,
„Altfel divorțăm amândoi!”
Dar Badea, tată de familie,
Și născut la-nceput de-aprilie,
Pe nevastă a liniștit-o,
Zicându-i: „Auzi, bă iubito!”
„Decât să ai opt nătăfleți
Care să-ți frece la bureți,
Mai bine să iasă trei genii
Și cinci meșteri la tâmpenii!”
Și astfel, după ce-a convins-o,
El în Turcia a întins-o,
A frecat menta pe șantier
Și-a șutit multe bare de fier,
S-a făcut mare-afacerist
Și s-a întors acasă trist:
Și-a zis „Viața-i mare proastă
Dacă stau fără nevastă!”
Și într-o zi de Gustar
Cu râuri calde de cleștar,
El intră iar într-a sa curte
Întâmpinat de cinci minți scurte
Și de consoarta lui cea groasă
La voce, și la chip frumoasă;
Întâi i-a strâns pe toți în brațe,
Apoi i-a pus să dea la rațe!
Și-a preschimbat vechea vilă
Pentru fosta lui prăsilă
Într-un somptuos palat
C-un grajd de două ori mai lat!
Cei cinci fleți au comentat
Și tatăl lor s-a supărat:
„Bă ăștia! Ia marș la găluști,
Că pe toți vă bag în cuști!”
Într-o zi, pe înserat,
Tatăl l-a prins la furat
Pe prâslea al cincilea mai mic
La colțul străzii, la butic;
L-a luat acasă și i-a dat
O lecție aspră de-nvățat,
Punându-l zi-noapte la muncă
Să umple de bani o pungă!
Nea Buticarul l-a iertat,
Iaurt cu pufuleți i-a dat,
Dar tatăl a fost ferm, decis,
L-a luat de umeri și i-a zis:
„Cine fură azi o ață,
Mâine va fura O RAȚĂ!
Ascultă buna povață
Și scapă de mâna hoață!!”
Și astfel, bine deprins cu lucrul,
Cel mic își ia-ntr-o zi surtucul
Și, cu bocceaua, în zi cu soare,
Pleacă în lumea cea mare!
Cei patru, care au rămas,
Pildă bună din ast-au tras
Și s-au făcut buni muncitori,
Vlăjgani, băietani silitori!
Mai târziu, cei opt ochi căprui,
De vechea lor viață sătui
Și de-a părinților mizerie crasă,
Au tulit-o și ei de acasă!
Apoi, Beliboii, rămași singuri
Printre oale, cămăși și linguri,
Se-apucă de scormonit căpșuni,
Plângându-și prostia între pumni:
„Haoleu! Mai bine țineam opt boi
La fel de zărghiți ca noi,
Decât să rămânem singuri
Să ciupim brânza de pe linguri!
Mai bine spâni și fără dinți,
Și nu prea luminați la minți,
Și să fim niște proști părinți,
Decât s-avem copii cuminți!”
***
Morala? Să vă feriți
Să fiți niște oameni suciți
Care-și fac familii aiurea
Și sunt nemulțumiți pururea!
Alegeți să fiți părinți buni,
Nu creșteți copii cu minciuni,
Ci, dacă-i țineți în struni,
În viață vor face minuni!
Fiți ordonați și consecvenți,
Disciplinați, perseverenți,
Și nici chiar ca adolescenți
Copiii nu vor fi demenți!
În loc să-i bateți pe copii,
Săgetați-i cu vorbe vii
Și pilde de viață senine,
Ca toți să trăiască bine!
Lucrați frumos la tinerețe
Și veți fi lini la bătrânețe;
Veți primi voios-blând ajutor
Și nu veți zice „'S singur; vai, mor!”
Nu lăsați să treacă timpul
Și-nvățați-i pur și simplu;
Să nu cumva să-i fure somnul,
Ci să-i educați întru Domnul!
Comentarii
Trimiteți un comentariu