După reușita excursiei spațiale către centrul Galaxiei, mai mulți călători dintre cei prezenți, precum și alți doritori, au afirmat că vor să se înscrie pentru o călătorie către Galaxia Andromeda, mai ales că de curând a rulat un film foarte interesant despre această galaxie și despre personajul legendar al cărui nume ea îl poartă. Între timp, agenția spațială a învățat cu celeritate din imperfecțiunile primei călătorii și, fiind vorba de mai multe nave de diferite mărimi în hangar, a luat măsuri pentru un și mai bun progres tehnic la următoarea călătorie. Programatorii agenției au fost puși să lucreze din greu la o versiune de Release 2.0 a sistemului informatic care gestionează suita de nave spațiale, pentru automatizarea inteligentă a întregului proces de decolare / accelerare / decelerare / aterizare, putându-se în același timp controla și regla gradul de intervenție umană asupra activității spațiale a navei, când merge ea prin cosmos. Aceasta, și pentru ca pe durata călătoriei co

Comandantul îi anunță pe pasageri să fie în continuare cu luare-aminte, căci partea cea mai delicată de zbor abia începe, și declanșează 10 secunde de decelerare către 3%, în medie cu câte 1.25% pe secundă. Distanța scade la 15.5 milioane de kilometri, iar după alte douăzeci de secunde constante la -3%, la circa 12.3 milioane. Încrezător, comandantul încheie tot minutul 99 cu schema aceasta, și distanța ajunge la zece milioane. Viteza s-a redus, pe rând, pe la 113367 și-apoi la 44073.5 kilometri pe secundă. Următoarele 10 secunde aduc o restabilizare, cu o medie de 1% abatere negativă de viteză. Ajungem la cam 9.5 milioane de kilometri și circa 39451 de kilometri pe secundă, la 99 de minute și 10 secunde de drum. Pământul și Luna răsar din ce în ce mai mult pe geamul mare din față, se distinge Pacificul lângă Americi. Comandantul, relaxat din nou, lasă viteza asta pentru următoarele 3 minute și 20 de secunde, iar ultimele imagini prinse de telescoape și de telecamere tocmai fac deliciu

Viteza aceasta maximă este de 51.43 de ani-lumină pe secundă. De la 18980.89 de ani-lumină parcurși încolo, ea se manifestă. La capătul celor 90 de secunde, s-a ajuns pe la 23661 de ani-lumină, deci o mare, mare parte din drumul până la miezul Galaxiei a fost făcut. Până acolo, cam aceeași varietate de forme și conținut. Planete, sateliți, comete, nove și supernove, stele pitice albe și roșii, asteroizi, meteoriți (organizați inclusiv în ploi de tipul Pleiadelor), centuri de asteroizi, planete pitice, nebuloase, nori stelari, unele planete singuratice (fără stele), foarte întunecoase și friguroase, de obicei din gaz înghețat, care în engleză se numesc „rogue planets”; câteva formațiuni dubioase care aduc a gaură neagră, și o densitate mai mare a stelelor, ce-i drept, pe măsura apropierii de Nucleu. La intrarea în cel de-al doilea sfert de oră al călătoriei, sunt 15 secunde de pregătire, în care viteza rămâne cea maximă, dar se pregătește scăderea ei. La circa 24484 de ani-lumină, 15 mi

Să ne imaginăm acum o metodă de propulsie spațială a unui obiect zburător care se bazează pe accelerarea graduală. Decât să atingi brusc o viteză fixă și improbabilă, mai bine abordezi situația gradual. De pildă să decolezi și după 3 secunde să fii la 500 de metri înălțime, în secunda 4 să te ridici alți 200 de metri, la 5 secunde să fii la un kilometru... Acuma dacă te ridici la cer în unghi de 45 de grade, nu toată viteza pe secundă se traduce în înălțime câștigată. Dacă în secunda 6 ești așa și parcurgi 480 de metri, cât de mult câștigi în înălțime în secunda aia? Este un triunghi dreptunghic cu ipotenuza 480 și unghiul de la vârf de 45 (înseamnă că mai e unul de 45). Sunt două catete congruente. Dacă te salți drept spre cer, atunci toată viteza este ridicare. Altfel, cateta pe orizontală e egală cu cea pe verticală, adică pătratele lor sunt ambele jumătate din 480 la pătrat (NU e 240 lungimea lor). 151200 cu 151200 fac 230400. Iar radical din ăsta face undeva spre 390 de metri, păt