Anul trecut când am catadicsit să merg şi eu prima dată cu oamenii în excursie pe munte, în ultimul week-end plin din august, mi se părea mare lucru că am avut curaj să fac măcar o dată în viață aşa ceva. De-abia ce mă hotărâsem şi mersesem; nu mă şi grăbeam să repet, aşa cum fac alți oameni lucrurile noi în avalanşă, cu entuziasmul începătorului. Căci sunt şi cazuri când un om ia lucrurile tare-tare la început - deşi şi aici poate interveni marea descurajare după un timp, conform cu Pilda Seminței căzute pe Pământ Pietros din Sfânta Evanghelie - şi ceilalți se lasă amețiți şi uimiți, ca să-i spună englezeşte "Your momentum is contagious!", recte "Avântul tău este molipsitor". Eu însă simțeam pe moment că este mare chestie că am reuşit chiar şi o singură dată, şi îmi venea greu să mă reped şi la a doua, a treia drumeție şi tot aşa. Mai ales că, dacă mi-am şi pierdut telefonul la şofer în maşină când mă întorceam acasă (bine că s-a rezolvat), aş fi putut să fac ca oa...