În după-amiaza de 6 iulie 2023, după o sugestivă pauză în care să se rumege și să se disemineze cele mai noi informații aflate de pe balonul meteorologic, care trebuiau neapărat înțelese și puse cap la cap, precum și bine pătrunse sufletește, comandantul Adelchi decide să aibă și convorbirea cu membrii avionului militar american, care le puteau da informații detaliate despre populația supraviețuitoare pământeană, mai înainte ca temerarii noștri italieni zburători să facă mult-așteptata coborâre de întoarcere și aterizare la Palermo. Așa că pe la ora trei după-amiază, măsurată cu ceasul central de la bord, rămas ca prin minune neperturbat de multiplele turbulențe planetare de dedesubt, el zice din nou în aparat: - Mayday! Mayday! - Aici Mustang M-104! Cine sunteți voi? le răspunde un comandor american cu o voce aspră. -Mayday! Aici CLX-040, un avion științific din Italia! Reușind să-și comunice coordonatele cu oareșce dificultate, oamenii se înțeleg până la urmă bine în privința schimbu

Rămași în suspensie la altitudinea maximă de 50 și ceva de kilometri, și prinși într-o continuă învârteală pe pilot automat deasupra Siberiei, băieții organizați sub oblăduirea Comandantului Adelchi încep să se obișnuiască cu ideea că trebuie să stea acolo sus cu săptămânile, și totodată să se pregătească să o și facă efectiv. Faptul că sunt deja cu toții deprinși din timp să stea mult timp închiși în spații mici și să postească cu severitate, chiar și fără apă, îi ajută la economisirea resurselor, iar pe cât privește aerul de la bord, există și un sistem deștept de regenerare a oxigenului din dioxidul de carbon expirat din plămâni, așa că nu poate exista o asfixiere colectivă. Majoritatea băieților, motivați și energizați de adrenalina neașteptatelor evenimente, reușesc chiar să se abțină complet de la apă și mâncare în prima săptămână petrecută în atmosfera superioară, în zona de stratopauză dintre stratosferă și mezosferă. Ei convin să și întrerupă curentul electric de la bord pe du

Telesforo, foarte îngrijorat de știrile acestea îngrozitor de pesimiste despre viitorul apropiat, încearcă sistematic să obțină o oareșcare comunicare cu Pământul, în ciuda progresului undelor de șoc și-a distanței încă în creștere, de aproape 50 de kilometri acum, față de sol. Și reușește să aibă ceva... -Băieți, ia stați așa! Am aflat... tocmai am reușit să știu mai multe! Tot din serviciile rusești de comunicații... însă și niște oameni deștepți de prin China și Japonia. Iată ce spun ei: dezvăluie identitatea autorilor. -Autori!? Care autori? Ce înseamnă asta? -Autorii exploziei. - Autorii exploziei! Ce tot zici?!? Atunci NU a fost un accident? -Nu, conform acestor oameni liberi japchinezo-ruși nu este accident. Ascultați aici toată teoria: vi-i amintiți pe prietenii noștri Druzienii, membrii Mișcării Sedevacantiste „San Druso Martire”? -A, da! Băieții ăia foarte înalți și foarte mari și groși la mușchi, de peste doi metri și douăzeci de centimetri, unii dintre ei în jur de doi și

Intrați cu pași largi în avion, băieții își ocupă pe loc locurile, iar pilotul este tot un coleg și-un prieten de-al lor pe care îl cheamă Adelchi, și care începe operațiunile de decolare chiar în acele secunde, în grabă mare. Telesforo își scoate din nou căștile, făcându-le și celorlalți semn să o facă: -Gata, aeronava este bine izolată fonic, va rezista într-un mod excelent la toate vibrațiile sonore, la bangul sonic, potențialelor tunete și lovituri de fulgere și vânturilor rapide din atmosferă. Jos căștile! Ewald, tu ai vreo veste despre undele de șoc? -Ultimul titlu despre cronometrul undelor de șoc zice așa: Două minute și jumătate până ce sosește primul val de șoc la Varese! Sunt cel puțin trei unde din astea diferite, fiecare dintre cele următoare fiind mai puternică, distructivă și colosală decât cea dinainte... Sperăm cu adevărat să putem supraviețui! Bine cel puțin că decolăm acum... Avionul zboară cu viteză crescândă spre nord-est și, desigur, repede în sus. În medie, fieca